fanario^i, care isi cumpàraserâ mari suprafete de pàmint sau se imbogâtiserâ prin luarea în antreprizà a diferitelor impozite, vàmi, etc. în dorin^a lor de imbogâ|ire ei n-au ezitat sâ-§i exploateze compatrioti1, impreunâ eu boierimea §i arendaçii mai mult sau mai putin autohtoni. Cazul bulgarului Andrei Deçu, care i-a înçelat pe bâjenarii §i§toveni, vinzindu-le o bucatà de pâmînt pe care apoi a alipit-o mosiei sale Brînceni, chiar daeâ s-a petrecut ceva mai tirziu, nu este unie. Tot intre bulgari se gâsesc destui care devin curind uneltele unor arendaçi, pinâ la urmâ ajung ei înçisi arendaçi §i exploateazâ pe conajio-nalii lor a§eza$i în diverse sate 2.
    In sfîrçit, nu rareori chiar pristavii numiti în satele bulgare de càtre Koronelli, pe de o parte îi apârau pe bulgari de organele fiscului, iar pe de alta fáceau abuzuri însu§indu-§i sub diferite pretexte sume de bani de la bâje-nari 3. Alteori pristavii fáceau cauzá comuna cu « tilharii » sirbi. Astfel capi-tanul Vasile, pristavul de la Giurgiu ímpár^ise lucrurile çi banii cu cei ce se ascundeau in acest ora§ 4. Al^ii, cum era Vatikioti, fáceau corner]; impreunâ cu negustorii din Bucuresti çi, beneficiind de calitatea pe care o aveau, nu se prezentau la judecata Divanului 5.
    Ceea ce unifica aceastà ^áránime bulgará stratificatà ca avere era dorin^a de a capàta pàmìnt pe care sâ-1 lucreze ìn condili bune pentru acea scurta vreme cita mai putea fi pina la eliberarea £àrii lor de sub jugul otoman de càtre armatele rasenti. De aceea, privind emigrarea lor la nord de Dunàre ca pe ceva cu totul temporar, voiau sa se a§eze cit mai aproape de acest fluviu, ìmpotrivindu-se la orice ìndemn de a se stabili ìn interiora! Târii Romîneçti sau mai ales plecárii in locurile depártate din sudul Rusiei. In dorinta lor de a-çi vedea cìt mai repede libere locurile natale, ei au dat ajutor armatelor rasenti mai ales prin participarea la acea « armatâ teritorialà bulgarà » formata din {.àrani bàjenari.'
    Cu totul alta era situala burgheziei bulgare — a negustorilor §i meseria-§ilor ìnstàri^i. Dorintele burgheziei bulgare si-au gàsit o formulare precisà §i concisà ìn acea « Cerere » pe care, in numele tuturor Sofronie a inaintat-o lui Ivutuzov. Desi in studiul citat, Konobeev reproduce únele puncte ale ei, acest document extrem de important n-a fost publicat pina acum ìn intregime §i deaceea il redàm mai jos in traducere romíneascá, dupà originalul ce se aflá ìn arhivele de la Moscova:
     1	La 6 mai 1813, lui Hagi loan fiftovlàu i se acordà dreptul «a finea liude cinci oameni stràini, adufi din stràinàtate . . . pentru a-i avea pentru ajutorul casei sale ». BIBL. ACAD. R.P.R. Mss. 357, f. 179 v.
     *	Astfel intr-o plìngere a ^àranilor din satul Orezi din judeful Ialomi^a se vorbefte de Tànase sìrbul si Bucur sìrbul fi Gheorghe, care nu sint « vechi iàcuitori ai satului » ci nifte « iabangii », unul din ei fiind chiar circiumarul arendafului de anul trecut al mofiei. Din act se vede cà acefti noi venivi o fac pe vechilii satului, cerìnd a lua mofia in arendà, dar de fapt sint uneltele unor arendafi. ARH. ST. BUC. Mss. 90, f. 152—153.
     3	In raportul lui Krasno-Milafevici se vorbefte despre « plìngerile unor bulgari ìrnpotriva acelor pristavi, care cer fi zeciuialà fi alte dàri puse pe pàmìnt fi pe vite, bani pentru vinzarea vinului, pentru vàmi... De aici rezultà cà nu de organele fiscului sint ei sàràctyi, precum afirmà DI. Koronelli, ci de acei oameni care li suprave-gheazà direct ». JJoKyMenmu u .mmepua.ibi, p. 50. Despre abuzurile pristavului Gripara, ibidem, p. 73.
     4	ARH. ST. BUC., Mss. 66, f. 170.
     6	Ibidem, f. 241.
4	— c. il
49