care se interzice total intrarea slugilor domnefti pe teritoriul domeniului, ceea ce inseamnà, firefte, cà judecata, fiscalitatea, administra^ia se exercitau de càtre boier (sau mànàstire) cu slugile sale Inarmate. Vlad jepes si ¡jìtefan cel Mare, impinzi fi de nevoia reunirii puterii ^arii intregi in mina lor, fa^à de primejdia din afarà, ajuta^i de dezvoltarea economicà a |àrii, care a spart autarhiile domeniilor, au incercat (dar numai cel de al doilea a izbutit) sà unifice puterea de stat in mina domniei.
     Statuì autoritar fi centralizat domnesc |ine de la $tefan cel Mare fi de la Radu cel Mare pinà la mijlocul secolului al XVI-lea. Dupà aceea, boierimea se ridicà din nou, ca urmare a opririi dezvoltàrii economice normale a ^.àrii. Supunerea Jarilor Romine sub jugul politic fi economie otoman, secàtuirea produc^iei prin exploatarea otomanà aduc dupà dinsele incetinirea, in anumite laturi fi regresul temporar al dezvoltàrii oràfenilor fi ^àranilor liberi. Toatà puterea economicà fi de aci fi cea politicà se concentreazà in miinile unei oligarhii boierefti, care-fi tràgea veniturile din comer^ul de grine cu Imperiul Otoman. Oricit de reduse erau premurile oferite de turci pentru produsele agricole romi-nefti, acefti boieri erau in ciftig, pentrucà nu investeau nimic in exploatarea mofiilor, produsele agricole destinate vinzàrii, surplusul ce ràminea peste nevoile de consum, erau ob^inute prin clacà, muncà gratuità a ^àraniloi* iobagi. Acefti tarani devin, la sfirfitul secolului al XVI-lea, legaci de glie. Oligarbia boiereascà fiind singura putere economicà a |àrii, devine, prin luptà cu domnia, care fi-a apàrat citeva decenii pozi^iile ciftigate la sfirfitul veacului precedent, stàpina politicà a |àrii. Anume acum ea decine puterea, ocupind dregàtoriile principale ale sfatului domnesc, care dintr-un consiliu al marilor feudali pe lingà domn se transformà intr-un organ de cìrmuire centralà a statului. Dregàtoriile nu mai sint o indatorire feudalà, am zice casnicà, ci devin funebri foarte lucrative. Astfel se formeazà statuì nobiliar sau boieresc. Intre statuì boieresc fi fàràmi^area feudalà, care a precedat incercarea de alcàtuire a centralizàrii domnefti, este o deosebire esentala. Centralizarea statului in a doua jumàtate a secolului al XVI-lea era un fapt implinit, asupra càruia nu s-a mai revenit. In vremea fàràmitarii feudale boierii se luptau pentru dobin-direa privilegiilor de imunitate ale domeniilor lor. In statuì boieresc ei se intrec in ocuparea dregàtoriilor lucrative ale puterii centrale. Economia rela^iilor de marfà-bani intrece pe cea naturala. Pe cind, in vremea fàràmitarii feudale, boierii fàrà dregàtorii, ca martori ai actività^ii domnefti, erau prezen^i in calitatea lor de mari stàpinitori de pàmint la alcàtuirea privilegiilor, adesea chiar cu fra^ii fi fiii lor neindica^i nominai, in statuì boieresc, sfatul domnesc era un organ al statului format numai din dregàtori, cu denumirea precisa a fiecàruia.
    Sub Vlad Tepef fi sub urmafii lui, sub §tefan cel Mare intilnim o luptà a domnului pentru inlàturarea fàràmi{àrii feudale fi supunerea beneficiarilor ei in favoarea stàpinirii centrale domnefti. In schimb, sub Petru Raref fi mai ales sub fiii sài, sub Alexandru Làpufneanu in Moldova, iar in Jara Romi-neascà, sub Mircea Ciobanul fi sub Petre Cercel, adicà in a doua jumàtate a secolului al XVI-lea, se desfàfoarà ofensiva boierimii, a unei pàr^i din boierime, pentru acapararea puterii centrale a statului. Apàrarea domniei se manifestà prin tàieri de capete, dar ea fu in cele din urmà infrintà, datorita imprejuràrilor economice fi sociale.
    Avem afa dar, douà momente ale luptei dintre domnie fi marea boierime, primul cind se destramà fàràmi^area feudalà, la sfirfitul secolului al XV-lea,
408