a criticului narodnic S. A. Vengherov, « Tràsàturile fundaméntale ale istoriei noii literaturi ruse », apàrutà in 1899 in traducere la Berlin, §i lucrarea lui
E.	M. de Vogüé, « Le Roman russe » reeditatà in 1906.
    Un loe aparte printre materialele comemorative il ocupà studiul lui C. §àrcàleanu (pseudonimul lui Constantin Stere) atit prin orientarea sa polemica, cit si prin surprinderea unor contradicfii ale operelor lui Tolstoi §i analiza lor mai la obiect. $àrcàleanu urmàrea presa ruseascà, indeosebi cea narodnicà-liberalà, cuno§tea §i lucràrile altor critici ru§i contemporani §i datorità acestui fapt pàtrunde mai adinc in creafia tolstoiana. Totodatà pozitia sa constituie o continuare a ideilor lui Dobrogeanu-Gherea despre romancierul rus. Dar studiul lui §àrcàleanu are obiective mai largi. E1 anali-zeazà continutul operelor principale, caracterizeazà eroii, face incursiuni in filozofia istoriei cuprinsà in « Ràzboi §i pace », expune interesante consideraci in legatura cu stilul lui Tolstoi §i traducerea operelor lui, abordeazà §i alte numeroase probleme de prima importanza.
     $àrcàleanu cerceteazà in citeva pagini concepitile artistice ale scriitorului, il citeazà printre campionii « cei mai hotàrifi §i intransigenti ai tendenfionis-mului in artà »1 §i polemizeazà cu criticii estetizanfi, gindindu-se cu « plàcere maliZioasà ... la tàmiia ce au ars in slava lui (a lui Tolstoi, A. G.) preofii §i psaltii templului « artei pure . . . »2. De altfel trebuie sà subliniem cà intregul sàu articol este o ampia §i argumentatà pledoarie a tendenfionismului in literatura.
    Din multiplele probleme abordate de §àrcàleanu nu ne vom opri decit la citeva, mai importante dupà pàrerea noastrà, una din eie fiind pusà pentru prima data in critica romineascà.
    $àrcàleanu observa cà «jubileul lui Tolstoi s-a transformat intr-o mani-festafiune politicà, §i Rusia de ieri §i Rusia de miine a fmut sà dea una din luptele lor pàtima§e in jurul numelui pustnicului de la Iasnaia Poliana » 3, dind astfel o apreciere justà a situafiei din critica rusà in preajma jubileului lui Tolstoi. E1 stabilente cauzele care i-au determinai pe reprezentanfti « Rusiei de ieri », pe apàràtorii tarismului §i ai burghezo-mo§ierimii, pe de o parte, iar pe de alta ai « Rusiei de miine », ai muncitorimii §i intelectualitàfii progre-siste, sà $i-l revendice pe Tolstoi, §i astfel pàtrunde mai adinc in labirintul ideilor scriitorului.
    Pentru propagarea « evangheliei adevàrate » §i a cre^tinismului « curat » al bisericii primitive, « elementele de ordine » nu-1 pot considera du§man pe Tolstoi, de§i este indreptàtita neincrederea lor. Scriitorul propovàduie^te « neimpotrivirea » §i-i atacà « cu multà violentò . . . pe revolucionan » 3. (Citeazà apelul « Càtre revolutionari »). §i Cu toate acestea, « progresi§tii §i revolufio-narii il slàvesc pe Tolstoi. . . »5. Deoarece, precizeazà ijjàrcàleanu, « nici un nihilist,nici cel mai feroce anarhist, un Max Stirner, un Bakunin sau Kropotkin, in negafiunea lor, nu merg pinà la consecinfele la care desea — in numele cre^tinismului ! — ajunge aristocratul $i visàtorul blajin din Iasnaia Poliana. Toate temeliile vietii noastre morale §i sociale — statuì, biserica, familia,
     1	§ÀRCÀLEANU (C. STERE) Contele L. TV. Tolstoi, in « Viafa romineascà », 1908, nr. 9, p. 393.
      2	Ibid., p. 395.
      3	Ibid., p. 396.
      4	Ibid., p. 396.
      5	Ibid., p. 399.
18*
275