EMIIIOKd, CTdNHCAdK C TdHMHNd (1468) BH’h C MHJKÉKd, lliTpk IVHApOKOUlli, JfpHHKO KêpAÏiKHM K AVHKOAdH JfpOCTOKCKkl, 3dKAHKd TdpAO (1445) ; HpiAEOP C KOHfHIK'AM (1453); CTdHCAdK-h C X'C’A'ia, A^HKOAdH rpHAWAC, laHTi phITKhIHCKH (1467); CTdHH-CAdKTi AHKOKCKH, A\S>KHA© CTdpCCTd CHATHNCKH, KWh AdNKd (1462), mil KAXHTd 3
KHJKHHMa (1454), KAHAífHT K. MHpA níTp h, HHA\dHT K (1460, pírgari din Liov) ; KOHTfJf KSqyKOKHM, íf>eAKKO rdKphJAOKH'lh (1406); í^HpAfH (1503).
I. TOPONOMASTICA
     In formâ substantívala, ca la origine, de ex.:
     K'KHrptvi, pol. Wçgry, ‘Ungaria’: h ridK K'hnrp«X' M nepeniAH rki 1452, 1458 (lipseste prep. a«1- • •) pol. do W^grzech ‘spre Ungaria’ (de obicei ©yrop-K, srop-K, nropcKH, pol. ‘wqgierski, unguresc’).
     Kr'idM pol. Buczacz, ‘Buceaci’ (1457)
    Ehakha pol. Wilna, ‘Vilna’ (1481)
     Kaa\/í\hhii,a pol. Kamienica, ‘Camenita’ (1404 §. a.)
     KcAíAí-hira pol. Kolomyja, ‘Colomeia’ (1395 §. a.)
     Koponeii, pol. Koropiec, ‘Corope^’ (1457)
    HpdKOK'K pol. Kraków, ‘Cracovia’ (1393, 1395)
    Akok-k pol. Lwow, ‘Liov’ (1407 §. a.)
     ílHTKd pol. Litwa, ‘Litva(nia)’ (1445, 1462, §. a.)
     dicKAHH pol. ‘Lublin’, (1506)
     IIoKyríia pol. ‘Pocu\ia’ (1395)
     lIcACKd pol. Polska, ‘Polonia’ (1395 s. a.)
    Ghmthh-k pol. Sniatyn, (1395 §. a.)
    I^Hhnk pol. Cieczyn, (1395 §. a.)
     XAUAíK-h, jfA\fAOKTv pol. Chmielow (1395, 1436).
     în forma adjectivalá (ca nume de popoare, locuri, etc.):
    HapuioKCKH (1398) pol. warszawski ‘varsovian’.
     l’dAHHK Ki (1434, 1503) pol. galicki, galicyjski ‘galitian, ‘al Haliciului’. }Kía\«>htck'kih (1442, 1453, 1479, 1499) pol. Ziemowitski ‘al Jiemoitiei’. KpociHCKCf (Krosno), (1460) pol. krosenski ‘din Krosno’.
    Ækokckh (1408) pol. lwowski, ‘din Lvov’.
     /Ihtokkckn (1393,. s. a.) pol. litowski, litewski ‘lituan’.
     /tìdsoKJUKH (1499) pol. mazowiecki ‘mazovian, al Mazoviei’.
     ÜOACACKd (3ti«Aia), (1460) pol. podolski ‘al Podoliei’.
     IIoackh (1388 s.a. f. frecvent) pol. polski ‘polonez’.
     în cercetarea noastra ne-am cálauzit de ideea ca majoritatea covírsitoare a polonismelor se gâsesc ín documéntele externe si in special în acelea care privesc relatiile politice si economice cu Regatul Poloniei si Marele Cnezat al Lituaniei (tratate, solii, privilegii, salv-conducte, scrisori omagiale, etc.). Cum e si firesc, polonismele din aceste acte sìnt In cea mai mare parte cartu-raresti (literare), adicà transmise de la cancelarie la cancelarie, de la un pisar la altul, de la document la document. Unele din acestea se ìntìlnesc destul de des, uneori nu numai în documente externe « moldo-polone », ci si in alte categorii de documente externe precum si în documente interne, intrìnd
214