«eu imi aduf aminte de cuvintele tale ce mi-ai poruncit la moartea ta zicind cà eu ce-fi va trebui dupà moarte sa fac sufletului tàu, iar eu nu stiui ce lucru va fi mai mare fi mai bua, ci voi fi aduf oasele tale sa se ingroape in sfìnta casa a ceia ce au nàscut pre dumnezeu. Iar la aducerea oaselor tale eu pentru pacatele mele iar nu putui veni la tine, ca sS mà sa tur de dorul tàu, ci am trimis in locul mieu pre iubitul mieu <fiu> (ms. 3488) pre Teo-dosie fi pre dragile mele cocoane, pre Stana fi pre Ruxanda care sìnt iaràfi ràdàcina ta, fi fii fi fie cum ì{i sìnt fi eu, ca ìncai sa se sature ei de dorul oaselor tale. Dar de vreme ce eu n-am fost harnic nici ìntìi nici acum sà viu la tine sà mà satur de vederea ta fi ìncà am mai trimis, o maica mea, fi pre fiul mieu Petru, fi pre Ioan fi pre Anghelina, cà fi aceia au fost din odraslele tale cum sìnt fi eu. Ci domnul dumnezeu n-au bàgat in seamà fàrde-legile fi pàcatele mele, càci sìnt pàcàtos fi nedrept, ci i-au luat càtrà càmara cea cereascà » (Ms. 109, f. 124 v— 125 r; Iorga 163—164).
     Cà pe marna lui Neagoe o chema ìntr-adevàr Neaga \ noi o §tim azi din documente 2, dar nu avea de unde sà o stie càlugàrul falsificator, fiindcà piatra de mormint a Neagài n-a existat niciodatà, oasele ei fiind asezate alàturi de ale lui Petru, cum se aratà limpede in oratie. Nici in pomelnicele cunoscute de la Arges 3 nu apare Neaga. In plus, « càlugàrul », oricit ar fi vrut sà afle de pe pietrele de mormint ordinea in care au decedat copii lui Neagoe, n-ar fi reusit, fiindcà eie nu au anul mort-ii, ci numai luna si ziua: Anghelina — 3 august, Ioan — 27 noiembrie, Petru — iunie 15.
     De altfel, cà n-a fost niciodatà sà se « documenteze » la Argeii, ne-o dovedeste faptul cà, dupà cum afirmà partizanii neautenticitàtii, el nu stia cind a murit Despina, de§i piatra ei de mormint stàtea alàturi de a lui Neagoe 4 si avea urmàtoarea inscriptie (in slavone§te) : « Ràposat-au roaba lui dumnezeu doamna monahia Platonida. §i s-a sfir§it in Sibiu in anul 7062 (1554), luna ianuarie 30. §i dupà doi ani a adus-o prea Sf. mitropolit Kir Anania ». Cà sub lespedea monahiei Platonida (numele de càlugàrie al Despinei) zace doamna lui Neagoe, trebuie sà o fi istiut prea bine monahii de la Arge§ la oiteva decenii de la aducerea osemintelor ei, mai ales cà tamiiau zilnic mormin-tele ctitorilor §i citeau la liturghie pomelnicul familiei Brancovici, dat chiar de Despina si unde ea figureazà tot « G(os)p(o)dja monahia Platonida », dupà -« Io Teodosie » 6.
    Cà Despina nu apare in lnvà\àturi este o problema care se pune, dar ridicarea ei nu vine in avantajul tezei neautenticitàtii. Làsind la o parte
      1	« De altfel nu este sigur cà doamna Neaga ar fi fost ìntr-adevàr numele mamei lui Neagoe, avem pentru aceasta singura màrturie ìndoelnicà a 1 nvàtàturilor » (P. P. PANAITBSCU, op. cit., p. 34) ; « Doamna Neaga ar urma sà fi fost sofia lui Pìrvu Craioveanu, tatàl lui Neagoe Basarab. Numele ei nu apare ìnsà in acte ci numai in aceste Invàtàturi » (Cronicile slavo-romine, p. 276 nota 1).
      2	in hrisovul de danie dat de frafii Craiovefti la Athos (Cf. Documente privind Istoria Romlniei, sec. XVI, voi. I, p. 2) apar cele 4 sotii Neguta (Neagoslava, viitoarea monahie Salomia, pomenità adesea in actele contemporané ca ,, Jupìnita Banului“), Neaga, Hrusana fi Velica. §i pentru Hrusana fi Velica sìnt documente contemporane din care reese cà erau sofiile lui Radu fi respectiv Danciu Craiovescu. Deci sofiile sìnt aràtate in ordinea frafilor: Barbu, Pìrvu, Danciu fi Radu. Pentru acestea I. C. FILITTI, Banatul Olteniei $i Craioveftii, Craiova, 1933, p. 25.
      3	I. C. FILITTI, Despina princesse de Valachie fille presumée de Jean Brancovitch, in «Revista Istoricà Rominà », I (1931), p. 249—250 (fi extras).
     4	Afa a apucat sà o vadà Odobescu ìnainte ca restaurarea lui Lecomte de Nouy sà o arunce afarà din mìnàstire: Cf. AL. ODOBESCU, Episcopia de Argo}, in
 « Convorbiri Literare», XLIX, 1905, p. 116—117. Cel care a identificat in Platonida pe Despina a fost N. Iorga fi identificarea a fost confirmata de AL. LAPEDATU, Mormlntul Doamnei Despina in «Revista Istoricà», VII, 1921, p. 25.
      6	FILITTI, Despina Princesse de Valachie, p. 249.
375