Cu totul alta era ín anuí 1811 situatia romìnilor §i tiganilor fugi^i la sud de Dunàre inaintea ràzboiului çi care, auzind de ordinele date de Bagration sau Kamenski, potrivit cárora to|i cei ce vor trece la nord de fluviu « vor fi aseza^i pe pàmînturi libere » si cà « nu vor mai depinde de Divanuri §i de vechii lor stàpîni », se íntorseserá ín tarà impreunà cu bàjenarii. Ei au fost readu§i ín vechea lor situatie §i regretau adînc câ s-au lâsat în§ela|i çi s-au ìntors, càci « asuprirea Divanurilor §i a boierilor îi înspâimînta mai mult decît însàçi stàpînirea turceascà » A treia etapâ importantà a trecerii populatiei bulgare la nord de Dunâre a început în anul 1810, odatà cu ofensiva generalului Kamenski. Operabile militare reluate în primàvara acestui an au continuât pînâ la mijlocul lunii Octombrie si în acest timp au fost cucerite toate cetâ^ile turceçti de pe Dunâre. Cînd armatele rusesti s-au apropiat de Razgrad, |âranii bulgari din satul Arna-utkioi si din alte sate s-au râseulat. Aproape ìntreaga Bulgarie de nord a fost golita de trupele turcesti, rusii cucerind Tîrnova, Plevna, Loveci çi Sevlievo, Dar si de astà data, odatà cu venirea iernii, operabile militare au fost sistate çi armatele rusesti s-au retras din nou în Jara-Romìneascà. Odatà cu eie au trecut la nord de Dunâre numeroase familii din satele si oracele Bulgariei. în primul rînd au plecat aceia care se ridicaserà cu ármele si ajutaserà armatele ruseçti, adicà |àranii din jurul oraçului Bazgrad. De altfel, ìncà din iunie, cìnd izbucnise aci ràscoala, generalul Kamenski se adresase acestora preve-nindu-i în felul urmâtor: « Çi chiar daeâ aceste locuri in care và gàsi|i acum ar ramine ìn mìinile turcilor, soarta voastrà nu ar fi mai putin fericità. Malul stìng al Dunârii este pentru creçtini un adápost sigur. Yeniti si a?eza|i-và printre noi: pàmînturi fertile và asteaptâ §i natiunea fràteascà và ìntinde bratele » 2. Intr-adevàr, bulgarii din jurul Razgradului, din satul Arnautkioi §i áltele au trecut în tara Romìneascà 3. Unii dintre aceçti bulgari s-au aijezat, dupà cum aratà documéntele turcesti 4 si cele romìnesti, la Buzáu. Meseriasii çi micii negustori si-au gásit loc printre tovarâçii lor din breslele oraçului, pe cînd tàranii si-au ìntins gradinile lor in partea de nord-est a oraçului în subur-biile Gìrlasi si Brosteni5. Bulgarii din regiunile Plevna, Loveci §i Sevlievo au trecut la nord de Dunâre o datà cu retragerea armatelor generalului Vorontov. Unii dintre ei s-au açezat « temporar » la Zimnicea 6 cu toate cà generalul Kamenski dàduse dispo-zitii ca toti bulgarii sá fie mutaci ín Rusia, afarà de cei din jurul Razgradului, care se puteau aseza ìn interiorul Tàrii Romìnesti7. Cele mai multe a§e-zàri de la Zimnicea provin ìnsà din Çistovul vecin si ele dateaza din vara si toamna anului 1810. Cu toate cà mosia Zimnicea era a lui Constantin Ipsi-lanti, generalul Stetter, vicepresedintele Divanului, a considerat-o drept bas turcesc la fel cu cele de la Turnu, Bràila sau Giurgiu si a propus-o spre vìnzare 1 Ibidem, p. 22, raportul secret al lui Koronelli càtre Kutuzov; Pentru {iganii fugi{i in tara turceascà, reveniti in Vlasca si readusi inapoi, veziArh. St. Bue. Mss. 63, f. 9v, 2 KONOBEEV, op. cit., p. 251. 3 Ibidem, p. 257. 4 Documéntele turceçti indicà vreo 2000 de oameni. Unii dintre ei ar fi trecut in Moldova, la Iaçi. Vezi JJoKyMeumu 3a 6b.mapa