lingvistice ca legi ale limbii nazionale literare. M. Drinov sublinia in articolili sàu Despre alfabetul nou bulgar (« IlepHOflmiecKO cnncaHHe », anul I, nr. 8r 1870) cà una dintre sarcinile Asociatiei literare bulgare (BtJirapcKo khh>kobho ApywecTBo) era tocmai aceea de a studia « legile generale dupà care se conduce geniul limbii noastre, atit In formarea cuvintelor, cit in construirea vorbirii noastre »1.
    Vorbirea popularà si cea din cintecele populare au indicat drumul naturai de cizelare si desàvirsire a limbii literare. Mentionind in articolul amintit mai sus necesitatea atragerii lor, Drinov subliniazà in mod special cà Asociatia literarà bulgarà (EtiirapcKO khhjkobho flpy>KecTBo) nu va crea cuvinte noi, forme noi gramaticale §i nici nu va crea modalitàti noi de exprimare 2.
    Aceste conceptii reflectà pe deplin practica literar-lingvisticà a unor scriitori si poeti ca Naiden Gherov, de exemplu, cu opera sa Stoian si Rada (1845), Nicola Kozlev (Haiducul Sider, 1868), P. R. Slaveikov, L. Kara-velov si Hr. Botev. Ei intelegeau sarcina de creatori ai limbii literare, ce le revenea nu in formarea de cuvinte noi, ci in primul rind in folosirea artistica a vorbirii populare si a limbii populare poetice, ca vorbire « cizelatà » de maestri, adicà de insu^i poporul — creatorul limbii. In felul acesta, in mod teoretic si practic, in lupta pentru cizelarea §i imbogàtirea limbii a fost invinsà altà conceptie, conform càreia se prevedea ca dezvoltarea limbii literare sà fie ìmpinsà pe un drum artificial urmat de Ivan Bogorov. A fost respinsà si con-ceptia gresità a lui Bogorov, care sustine cà puritatea limbii inseamnà o ingràdire deplinà a influentei limbilor stràine, in special a limbii ruse si a celor-lalte limbi slave. Purismul, care era insufletit de ideea purificàrii limbii literare nazionale, a intrat, in practicà, in conflict cu necesitatea claritàtii limbii. Din douà cuvinte, care exprimà una §i aceeasi notiune, trebuie preferat acelar care este mai exact si mai pe intelesul cititorului, chiar dacà este de origine stràinà 3, se aratà intr-o recenzie anonimà din revista « ^brrajiHiue » (anul IIr 1872, nr. 7, p. 785) cu ocazia aparitiei operei lui Bogorov « Indreptarul al 3-lea pentru limba bulgarà » (Tpemie ymeaue 3a óhJieapcKu e3m). Incercàrile purismului extremist din secolul trecut reprezintà o paginà interesantàT dar plinà de eforturi farà rod, din istoria limbii literare contemporane — incercare de a se merge impotriva dezvoltàrii generale a limbii.
    Tendintele de dezvoltare aràtate mai sus, adicà inlàturarea deosebirii dintre limba literarà si cea vorbità, crearea de norme nazionale unice, etc.— reies din necesitatea creerii unei limbi de tip nou, apàrutà istorie, odatà cu aparitia natiunii. Aceastà limbà nu trebuie sà reprezinte pur si simplu o formà (o formà acceptatà de to|i), asa cum au fost limba veche bulgarà (veche slavà) §i slavona bisericeascà, ci forma fundamentalà a existentei limbii nazionale. Crearea treptatà tocmai a unei asemenea forme (consolidata in linii mari in deceniul al VII-lea al secolului trecut) ar putea fi socotità ca o lege fundamentalà internà a dezvoltàrii din prima perioadà.
    Dezvoltarea limbii literare nazionale, deosebità calitativ de limba veche bulgarà, cerea in primul rind si crearea unei forme orale. Limba veche bulgarà
     1	Citat dupa K. POPOV, npunocim uà Mapua Upuuos 3a ycmpoùcmeomo Ha khuoicoshuh e3UK, in culegerea M3c;ie,:iBaHHH b wct Ha Mapmi JJphhob, Sofia, 1960, p. 172.
     2	Ibidem.
     3	Citat dupà MOSKO MOSKOV, EopSama npomue 'lyyicdurne òyuu e ób/iiapcxuH e3UK, Sofia, 1958, p. 31—32.
124