Pentru to(i aceftia contele Kamenski intervenise la Divan cerind ca « numai cei sáraci fi ruinati sa fie scuti^i de dári pina la o noua dispozi|ie1.
    La inceputul lunii august 1810 ducele de Richelieu a dat ordin consilie-rului Karpov sa piece in Moldova, nu numai cu aceeasi misiune pe care n-o putuse ìmplini in 1809 Zela Nestorov, ci pentru a lua toate màsurile ca fi bulgarii de la sud de Dunàre sà fie convinci a se stabili in regiunea Novo-rosiisk. De la Iafi Karpov a trecut in Tara Romineascà si apoi la Silistra. Dar incercàrile sale au ramas zadarnice, deoarece nici bulgarii din Jara Romineascà, din sudul Moldovei sau de peste Dunàre nu doreau sà se afeze in gubernia Kersonului 2.
    ìn raportul sàu cètre ducele de Richelieu Karpov aràta fi cauzele acestui refuz. In primul rind, bulgarii refugia^i in Jara Romineascà erau siguri cà optile rusesti vor elibera intreaga Bulgarie si cà in curind se vor intoarce la vechile lor gospodàrii. De aceea nici nu voiau sà asculte pe cei care li indemnau sà piece in Rusia, mai ales acum cind se vorbea de sflrsitul ràzboiului. In al doilea rind, bulgarii, « fiind oameni simpli si inculai fi avlnd multe pre-judecà|i » se làsau lesne influenta|i de diversi oameni, care le bàgau in cap ideile cele mai false si mai dusmànoase fatà de situala din Novorosiisk. Defi la inceput li s-ar fi acordat privilegii, mai tirziu satele in care vie|uiau puteau fi dàruite unor boieri fi unor minàstiri iar « feciorii sau nepo|ii lor vor ajunge sà fie robi ».
    Cu toate acestea, Karpov n-a renun|at la misiunea sa fi, dupà mai multe consfàtuiri cu Krasno-Milasevici si cu generalul Kamenski, au ajuns la con-cluzia cà bulgarii trebuiau mutaci neapàrat la Kerson3. Potrivit acestei hotàriri to|i bulgarii ce trecuserà la nord de Dunàre, cu exceptia celor din Siftov, Razgrad si Arnautkioi trebuiau sà piece in ianuarie 1811 in regiunea Novorosiisk, ispravnicii si armata rusà dind ajutorul necesar. Din documéntele cunoscute nu putem afla numàrul familiilor bulgare care au plecat din Jara Romineascà. E sigur cà transportarea lor s-a fàcut odatà cu venirea primàverii, cu càru|ele lor proprii sau cu acelea puse la dispozitie de ispravnici fi cu fon-durile alocate de ducele de Richelieu 4. Trecerea bulgarilor in Rusia a fost oprità — dupà toate probabilitàtile pe la mijlocul lunii mai.
    Este foarte probabil cà atit Nekovici cit fi Sofronie au intervenit fàrà succes la generalul Kamenski. Ei au gàsit insà sprijin la generalul Kutuzov, noul comandant al armatelor de la Dunàre. Konobeev a descoperit o scrisoare a lui Sofronie din 16 mai 1811, càtre Kutuzov, prin care ii aducea la cunoftin^à cà func|ionarii locali au dat poruncà bàjenarilor bulgari ce locuiau in satele din apropierea Bucureftilor sà se pregàteascà de piecare in sudul Rusiei. « Bulgarii sint foarte tulburati de aceastà comunicare fi mi-au adus o jalbà foarte induiofàtoare, prin care mà roagà sà-i ajut in situala lor de azi » — scria Sofronie. E1 ruga pe Kutuzov sà dezmintà acest zvon « pentruca eu sà pot linifti familiile lor...» Prin Koronelli, Kutuzov a dat nu numai ràspunsuri cu totul liniftitoare, dar a fi ordonat ca ultima coloanà sà fie imediat oprità8.
1	Vezi raportul lui Krasno—Milasevici in JJoKyMeumu u MamcpuaAu, p. 48.
      2	Kutuzov cStre Kozodavlev, in JXoxyMeitmu u MamepuaAu, p. 17.
     3	Ibidem, p. 8 Karpov catre ducele de Richelieu.
     4	Ibidem, p. 40. Acefti bulgari s-au a§ezat in Bugeac in satele Bejghiaz fi Kongaz, in 1811. Vezi P. VON KOEPPEN, Die Bolgaren in Bessarabien, . . . , in « Bulletin de la Classe hist.-phil. de l’Acad. de St. Petersb.», D. Petersbourg, 1854, p. 211.
     5	KONOBEEV, op. cit., p. 260, nota 198.
37