si indo-iranianä cîçtiga un numär apreciabil de adepti1. Mai ìnainte ìnsa de a se afirma ipoteza potrivit cäreia limbile indo-europene s-ar imparti în doua, a predominai teoria opusä, ai cärei partizani sustineau teza cu privire la ìnru-direa mai apropiatä dintre balto-slavä §i germanica 2.
     Afinitä^ile stabilite de H. Arntz pentru balto-slavä §i indo-iraniana au fost supuse unei analize critice minutioase mai întîi de E. Gheorghiev3, iar apoi de V. Gheorghiev 4.
     Studiul faptelor lingvistice arata cä limbile balto-slave au rela^ii mai strìnse nu cu indo-iraniana, ci cu germanica. Printre cei care au acceptat acest punct de vedere se numärä: K. Zeuss, J. Grimm, A. Schleicher, E. Lott-ner, G. Curtius, A. Fick, A. Müllenhof, W. Porzig, E. Gheorghiev, V. Gheorghiev si T. Lehr-Splawinski. Argumentele invocate de ei, la care se mai adaugä aitele noi, ne fac sä credem cä teoria sustinutä in secolul al XIX-lea de Fr. Bopp, A. Kuhn si A. Pott, iar in secolul al XX-lea de A. Meillet, H. Hirt §i
H.	Arntz, dupä care apropierea dintre balto-slavä §i indo-iranianä ar fi mai mare, nu mai poate fi admisä astäzi. Dar nu poate fi acceptatä nici conceptia conciliantä formulata de J. Schmidt si A. Leskien. Primul a crezut cä balto-slava este in aceeaçi mäsurä înruditâ §i cu indo-iraniana, si cu germanica. Celälalt era de pärere cä nu exista argumente pentru comunitatea mai strînsâ dintre balto-slavä si indo-iranianä, iar între balto-slavä si germanicä rela^iile genetice n-au un caracter prea pronuntat.
     Formulîndu-çi concluziile în lucrarea mentionatä deja, E. Gheorghiev releva cä gradui de înrudire dintre balto-slavä si indo-iranianä sau germanicä va putea fi explicat integrai numai atunci cìnd vom dispune de studii detaliato asupra relatiilor genetice dintre balto-slavä si greacä, balto-slavä si latinä, germanicä §i greacä, germanicä si indo-iranianä etc.
     Trebuie sä spunem cä în prezent avem la îndemîna asemenea cercetäri, asa cä se poate räspunde §i la aceastä problema controversatä de gramaticä comparativä-istoricä. Astfel, în cartea lui Walter Porzig, Die Gliederung des indogermanischen Sprachgebiets (Heidelberg, 1954) 5 sînt analizate multiplele
     1	Vezi P. VON BRADTKE, Beiträge zur Kentniss der vorhistorischen Entwicklung unseres Sprachstammes, Giessen, 1888. In legatura cu problema limbilor centum fi satsm in prezent, vezi V. V. IVANOV, npoÖAeMbi mukos centum u satam, « Bonpocbi H3biKo-3HaHHH», nr. 4, 1958, p. 12—33. V. GHEORGHIEV, Bbnpocu na ßbAeapCKama emuMOJioiun, Sofia, 1958, p. 121 —129. Id., Hcc/iedoeanun no cpaemtmeAbHO-ucmopuHecKOMy H3HK03HaHUf0 (Podcmeeuhbie omHoiuenuH uHdoeeponeücKux H3UKoe), Moscova, 1958, p. 27—57. Interesantä este, totufi, pärerea unor matematicieni, specialisti in teoria numerelor, in legäturä cu im-pär(irea limbilor indo-europene in centum si satam. Vezi, de exemplu, articolul lui ILIE POPA, Ü3 ucmopuu MameMamuKu « PyMuuuu, «IlcTopnKo-.waTeMaTHMeCKne nccJie«oBaHHH», fase. XI (1958), p. 533—562, care foloseste pe larg datele lingvisticii. Vezi insä precizärile fäcute de acad. Al. Graur fi L. Wald, in Scurtä istorie a lingvisticii, Bucuresti, Editura Sjitiintificä, 1961, p. 97—98 (analiza conceptiei lui A. Meillet). Vezi ’ fi AL. GRAUR, Studii de lingvisticä generalä, Editura Academiei R.P.R., 1960, p. 463—465.
      2	Vezi articolul nostru: Stadiul actual al cercetärilor in domeniul raporturilor lingvistice dintre balto-slavä fi germanicä, « Romanoslavica », VI. 1962, p. 41—47.
      3	Ea/imocjiaeHHCKo-iepMaHCKomo eiUKoeo podemeo, « H3BecTna Ha CeMHHapa no CJiaBHHCKa 4)HJioJiorHH npH yHHBepcHTeTa b CoìJmh», kh. Vili u IX (1941 —1943), Sofia, 1948, p. 1—46.
4	MccAedoeauuH..p. 218—238. Id., EaAmocAaenHCKuü, lepMaucKuü u uHdoupaucKuü,
«GriaBHHCKaH <i>H.riojiornH», I, Moscova, 1958, p. 7—26.
     6	O analizä detaliatä a lucrärii lui W. Porzig in comparatìe cu alte cercetäri recente a ìntreprins V. V. Ivanov. Vezi articolul acestuia Lucräri noi referitoare la impär-tirea dialectalä a limbii indo-europene comune, « Probleme de lingvisticä » (traducere din
100