altfel cà «documéntele aratà cà in Jara Romineascà nu a existat un sistem de cetani asemànàtor celui care timp de secóle, ca un urias scut de piatrà, a contribuit la apàrarea hotarelor Moldovei »1.
    Neagoe nu vorbe§te despre cavalerie in mod special, fiindcà el se ocupà de mi§carea ostilor pe cimpul de lupta sau in mar§, nu de descrierea categoriilor de oijteni care executau aceste mi§càri. Eie erau cunoscute la vremea aceea tuturor, §i subin^elese in textul ì nvàfàturilor. Desigur cà atunci cind se reco-mandà domnului sà fugà din calea dusmanului inconjurat de 60 de o§teni se presupune cà el nu fugea §i nu era urmàrit pe jos.
    In Cuvintul pentru judecatà de care ne-am mai ocupat, autorul vàdeste mai pu^in omisiuni §i ignoranza in materie de procedura juridicà §i mai mult preocuparea esen^ialà a Invàfàturilor, care nu este de a descríe instituidle {.àrii ci de a recomanda procedeele de intàrire a prestigiului domnesc si in generai a monarhiei absolute. In plus, este evident cà recomandàrile privesc o epocà in care activitatea judecàtoreascà a domnului a crescut mult, in fa(,a acestei instante supreme prezentindu-se cauze tot mai variate, judecate pinà atunci inaintea marilor feudali beneficiari ai regi-mului imunità(,ilor.
    Ideea centralà a Cuvintului este cà domnul nu trebue sà facà nici o deose-bire intre sàrac §i boer ci sà judece drept, fiindcà:
« Domnul carele va judeca pre drept. acela-i domn adevàrat §i unsul lui dumnezeu §i va dobìndi §i lumina care nu va trece niciodatà. Iar domnul care nu va judeca pe dreptate $i pre legea lui dumnezeu acela nu iaste domn, nici sà va chema indreptàtor §i unsul lui dumnezeu, ci va fi pierdut In piericiunea cea de veci iji pentru fàtàrnicia lui nici fata lui dumnezeu nu o va vedea » (ms. 109, f. 177 v).
    In consecintà, se dau citeva sfaturi foarte oportune §i foarte concrete asupra modului cum trebuie sà se poarte domnul la judecatà spre a nu nàpàstui pe sàrac §i a face judecatà dreaptà tuturor. Dupa eie urmeazà, ca de obicei, exemple istorico-biblice o meditale din Simion Monahul. De§i foarte putine (trei pagini) sfaturile practice sint foarte bine alese §i tintesc la esenta lucrurilor.
    Cel mai semnificativ dintre capitolele social-politice ràmine insà Cuvintul de invàfàturà al lui Neagoe Voevod càtre prea iubitul sàu fiu Teodosie si càtre al¡i unsi ai lui Dumnezeu, despre milostenie si pace. Titlul sunà càlugàre§te §i se inspirà din u> «mhaìcthhh h vv EAArooSTpCKH al lui Simion Monahul. Cu mici modificàri, 13 pagini sint luate din « Umilin^a ». Dar dacá toate aceste 13 pagini ar fi putut fi redactate pentru càlugàri de càtre un càlugàr, in nici un caz cele 10 pagini care le preced n-au fost destinate càlugàrilor §i nici nu reprezintà gindirea unui càlugàr. Eie au fost scrise de acelasi Machiavel ràsàritean care a urmàrit sà impàrtà§eascà lui Teodosie §i celorlal^i domni secretele monarhiei absolute. De aci paradoxala (in gura unui càlugàr) recomandare cu care se deschide cuvintul: domnul sà aibà grijà in primul rind de miluirea celor ce-1 slujesc si ii sint devota^i lui ?i pe urmà sà se ocupe de miluirea sàracilor, fiindcà de sàraci au grijà ¡-si altii pe cind de slugile sale se ocupà numai el. Sà nu cumva sà ia venitul slugilor §i sà-1 dea minàstirilor, fiindcà pentru acest venit este slujit cu credin{.à pinà la moarte.
     1	TRAIAN MUTAfjSCU, Arla militará in fara Romineascà la inceputul sec. XVII — Radu Serbati, ihicuresti 1961, p. 46—47.
396