evidentieze si rolul partidului in acest proces. Totusi, fata de lucràrile in care totul se reducea la imaginea «revolutiei ca o stihie dezlàntuità », Torentul de fier e un progres evident. Eroul principal ramine insali masa.
     Dupà cum se stie, in « Torentul de fier » pentru a putea implini pina la capàt ceea ce si-a propus, masa isi alege un conducàtor, angajindu-se sà-i dea ascultare. Aceasta e Kojuh, singurul personaj propriu-zis, càruia autorul ii acorda o atentie ceva mai mare. Dar Kojuh, ca erou literar, ramine schematic. E semnificativà apropierea vizihilà intre imaginile care definesc eroul colectiv (« torentul de fier », « un balaur de metal care se ineolàceste printre munti ») si cele care trebuie sa individualizeze cit de cit eroul : Kojuh are falci de fier, privire de ofel, mina de fier etc. De fapt, Kojuh este un erou in màsura in care in el se aduna ca intr-un focar tocmai acele calitàti de care masa avea nevoie §i datorità càrora putea sa iasà din perieoi si sa impli-neascà o faptà eroica unica. Conceptia estetica este asemànàtoare cu aceea care se degaja din marile creaci epice populare. §i la Homer, §i in marile epopei europene anterioare evului mediu (sau oglindind evul mediu timpuriu), cum ar fi Cintecul Niebelungilor, bilinele rasenti etc., eroul este intotdeauna omul in care se reflects, potentate la nivelul cel mai inalt, calitàtile proprii intregii colectivitàti. Asa este si Kojuh. Asa este intr-un fel, si Ceapaev din romanul cu acelasi titlu al lui Furmanov. Este si interesant, si instructiv faptul cà Furmanov, scriitor realist prin excelenfà, constatind marea deosebire intre chipul eroului de legenda Ceapaev (despre care a aflat din auzite, din cintecele care au ìnceput sa fie cintate despre el incà in timpul vietii) §i omul Ceapaev, si càutind sà-§i explice aceasta deosebire, ajunge la concluzii asema-nàtoare. In jurnalul lui Klicikov (de fapt al lui Furmanov, transcris cu mici modificàri in roman) citim:
     ...« Ceapaev a fost un organizator bun si intelegàtor pentru acea vreme, in acele imprejuràri si pentru acea masa cu care avea de-a face, care l-a nàscut §i l-a ridicat (sublinierea mea — M.N.). lntr-o perioadà cit de cit diferità si cu oameni cit de cit diferiti n-ar fi ajuns celebru eroul popular Vasilii Ivanovici Ceapaev ! Gloria lui a fost ràspindità ca puful peste cimpii si dincolo de cimpii de sute si mii de ostasi, care la rindul lor au auzit totul de la altii, au crezut in ceea ce au auzit, s-au umplut de admiratie si amplificind cele auzite cu propriile lor fictiuni, au dus zvonul mai departe. Dar dacà-i intrebati pe ràspin-ditorii gloriei lui Ceapaev, veti afla cà cei mai multi nu-i cunosc faptele, nu-1 cunosc personal pe Ceapaev, nu cunosc direct nici un fapt.
     Asa se formeazà legendele despre eroi asa s-a alcàtuit legenda lui Ceapaev. Numele lui va intra in istoria ràzboiului civil ca o stea stràlucitoare. §i pe merit : oameni ca dinsul au fost p utini ! »
    Furmanov a surprins pe viu cum se formeazà legendele care capàtà apoi circulatie folcloricà, cum poporul isi creazà eroi. Nu incape indoialà cà intreaga literaturà a acelor ani (si chiar din anii ulteriori) s-a resimf.it de influenza extrem de puternicà a creatiei populare, intotdeauna foarte activà in perioade istorice de luptà si incordàri.
    Din cele de mai sus reiese cà tendinta spre un anumit schematism monumentai in zugràvirea eroilor revolutionari a fost determinatà, in primii ani de dezvoltare a literaturii sovietice, de cel putin doi factori obiectivi. Pe de o parte — combaterea stàrii de spirit bolnàvicioase, sentimentaliste, de relie-fare siciitoare a suferintelor si a renuntàrilor la care revolutia obliga milioane de oameni. Ca si in cazul poeziei abstract-romantice, proza ràspundea acestei
240