fi dìrzi ca ursoaicele cele fàtate, si ageri ca cerbii, fi tatà-tàu este om ràzboinic fi nu-fi va pierde oamenii sài afa lesne. Cà el acum poate se va fi ascuns in vreun munte sau in vreun loe cu Oftile lui fi va fi el in fruntea ostilor sale. Deci, cind vor ajunge oftile tale la David, iar of tile lui vor auzi zgomot fi gilceavà de la stràji fi vor sàri degrab’, vor pieri tofi cei ce vor merge sà-1 goneascà, din oftile tale. Pentru cà David are inimà ca de leu, zburdatà, fi ftie tot Izrailul cà este tatà-tàu viteaz fi oftile cele viteze toatesint cu dìnsul » !l.
    Nu se simte de loe apàsarea pe care de obicei o exercità asupra traducà-torului in vremea aceasta originalul. E o povestire parca liberà, cu posibilitadle limbii timpului.
    In consecinfà, nu numai originalul, ci §i versiunea romineascà de mai tirziu prezintà o importanza deosebità §i lucrarea merità o mai mare atenfie.
    Comparatale si figurile de stil abundà. Create lapidar, citeodatà pe baza unor vechi aforisme, eie sint piine de expresivitate : « Cum mànincà rugina pe fier, asa mànincà §i pe om slava cea omeneascà, dacá i se va lipi inima de dinsa » 2.
    Uneori ideea e plinà de meditale §i poezie. Iatà sfir§itul unui sfat al lui Neagoe in legàturà cu regulile de purtare la masà: « Cà dacà pui sluga ta la masà intr-un loc, iar al doilea rind, tu-1 pui mai jos, intr-acel ceas i se ìntristeazà inima §i se scirbeste; cà el se nàdàjduia, dintr-acel loc ce a §ezut intii sà cistige alt loc, mai sus, iar tu, pentru unul carele-ti este tie mai drag, tu-1 dai mai jos. Pentru aceea i se ìntristeazà inima si se vàtàmà ca o ranà. Cà inima omului este ca sticla, care, dacà se sparge, nu o mai poti cirpi » s. Formularea aceasta este splendida si ea se gàseste cbiar in originalul slavon: ,,Gp'krv,HÉ mmokìmkckc éct uko ii crvirtc, irrv*> ,im3rmét ce ctkkao, hhkto >ké a\$jkìt ero HdiipdKHTH“ adicà « inima omului este ca ¡ji sticla, dacà se sparge sticla, nimeni n-o mai poate drege ». In versiunea greceascà aceastà maximà este formulatà mai rigid §i mai pufin poetic: « Inima omului este asemenea sti-clei, cind sufere vreo rànire, nu mai gàseste leac ». Pe bunà dreptate iptefan Glixelli compara aceastà ultimà meditale cu ideea frumoasà din Le vose brisé al lui Sully Prudhomme4. De altfel, in aceastà scriere se gàsesc si alte multe elemente de literatura comparata.
    In continuare vom da unele citate de un mi§càtor lirism, scoase din miezul lnvà\àturilor, din partea pe care noi o consideràm ca datorità lui Neagoe. Aceste pasagii au o valoare §i documentará si literarà.
    Iatà-1 pe Neagoe zdrobit de gindul cà n-a fàcut pentru maica sa, cit a fost in viatà, tot ce datora ca fiu. Treburile publice « 1-au invirtejit » departe de ea, sau poate voit o tinuse el departe pe mama care pàcàtuise §i-l nàscuse din fiori, nedindu-i bucuria de a-1 vedea aproape. Nici màcar — màrtu-riseste singur — n-a putut fi de fafà, cind a inchis ochii. Doar ultima ei dorinfà i-a venit ca o mustrare prin alfii, cerindu-i sà-i facà sufletului sàu tot « ce-i va trebui dupà moarte ». Atunci hotàrà^te sà-i aducà osemintele la mànàstirea zidità de el si terminata de curind. §i in cinstea osemintelor, serie o « oratie» in cuvinte amare. Dragostea de fiu se trezeste pentru prima datà §i vrea sà
1	Ibidem, p. 88. Acest pasagiu ar intra in partea de contribuye a adnotatorului.
     2	Ibidem, p. 142.
    3	Ibidem, p. 190—191. Editia ION ECLESIARHUL, p. 207.
     4	fpT. GLIXELLI, Regulile de purtare la masà In ramine?te, in « Revista istoricà romìnà », III (1933), p. 332.
336