TERMENI DE ORIGINE POLONI ÎN DOCUMENTELE
SLAV O-MOLDOYENEÇTI I. 1388-1517 *)
MIHAI MITU
     In evul mediu slavona 1 a fost limba diplomatica, oficiala ffi de cult a celor mai multe dintre statele slave, iar dintre cele neslave, a tàrilor romine si statului lituan 2. In functie de teritoriul si limba poporului respectiv ea a càpà-tat caractere specifice care au determinai impàrtirea in a§a numitele « redactii». In slavistica actúala se vorbeste de o slavonà de redactie bulgara, sirbo-croatà, morava, ucraineanà, rusà, rominà, dupà cum aceastà limba — la origine veche slava sau slava bisericeascà — a fost folosità ca limbà oficiala ¡-si de cult in unul sau altul din statele feudale 3. Aceste caractere specifice sint determinate de faptul cà slava veche, cu fondul sau lexical si formúlele de tip bisericesc, incepind sa fie intrebuintatà ca limbà de cancelarie, nu mai cores-pundea necesitàtilor impuse de relatiile politice si sociale — mult mai complexe si variate — , pe care urma sá le exprime. Nu se putea vorbi intr-un limbaj religios despre vinzàri si cumpàràri de pàminturi si sate, darea in stàpinire sau
      *) Autorul tine sà aducà multumiri tovaràçilor conf. I. C. Chitimia §i conf. Gh. Mihàilâ, pentru îndrumâri sfaturi, precum iji pentru substantialele propuneri de ìmbunàtàtire fàcute cu prilejul recenzàrii lucrarli in manuscris.
      1	Termenul « slavonà » provine din slavistica francezâ: le slavon (cf. A. VAILLANT, Manuel du vieux slave, I., Paris, 1948, p. 13). în ultimul timp se foloseste si termenul «slava càrturàreascà» (KHHWHOcJiaBHHCKHfi), ca fiind mai potrivit pentru o limbà scrisà care « a deservit çi alte genuri decìt cele religioase» (cf. GH. MIHÀILÀ, in legatura cu alcàtuirea unui dicfionar al slavonei din J'ârile Romine, SCL, X, 1959, nr. 3, p. 474, nota 4).
      2	Slavona a fost folosità si ìn cancelariile regilor maghiari, dar numai ìn relafiile politice externe (cu fari slave, cu fârile romîneçti). Trebuie adaugat de asemenea ca ìn relafiile politico-diplomatice ìntre tarile slave ^i cele neslave era folosità $i latina.
      3	Rolul limbii slave vechi ca limbà literarà (culturalà) comunà a slavilor meridionali, ràsàriteni si in parte, apuseni a fost obiectul unor comunicàri prezentate la al IV-lea Congres al Slaviçtilor de la Moscova (1958): J. KURZ, Cirkevneslovansky jazyk jako mezi-ndrodni kulturni (literàrni) jazyk Slovanstva, in Ceskoslovenské prednasky prò IV. Mezi-nàrodni sjezd slavistu v Moskve, Praga, 1958, p. 13—35 ; L. ANDREIGIN, Po/inma uà
HepKomo-cjiaeHHCKUH e3UK 3a u3ipa3KÒaHemo na aepeMeuuH óhAiapCKUH KHuncoaen e3tix, in
« EimapcKu e3UK», Vili, 1958, nr. 4—5, p. 309—320. Problema a fost reluatà de N. I. TOLSTOÏ în articolul K eonpocy o dpeeuecnaenncKOM H3biKe kük oôufeM jmmepamypuoM H3biKe wMCHbix u eocmoHHbix cjKXQHH in «Bonpocbi >i3biK03HanHH», 1961, nr. 1, p. 52—66.
155