politice a revolutiei polone si trimiterea unei misiuni militare polone in Jara Romineascä pentru instruirea unei armate revolutionäre romlne 1. Ca urmare a acestor legäturi guvernul provizoriu din Bucure§ti angajeazä un numär de ofiteri poloni, din partidul conservator, in frunte cu colonelul Zablocki, pentru instruirea armatei romine si acesti ofiteri organizeazà cu colonelul Magheru cunoscuta tabärä de la Troian in Oltenia 2. in Ungaria deasemenea, mediala intre unguri si romini in chestiunea nationalä a rominilor se dato-re§te tot reprezentantilor militari ai conservatorilor poloni, generalii Bem §i Dembinski, care au lucrat aläturi de N. Bälcescu, si nu generalului democrat Wysocki, care a stat de o parte in aceasta chestiune.
    Ne afläm in fata unei probleme tulburätoare : Cum se face cä revoluta rominä de la 1848, cei mai insemnati capi ai ei A. G. Golescu, Ion Ghica, Magheru §i mai ales N. Bälcescu, au fost in strinse legäturi cu emigrala conser-vatoare si nobiliarä polonä, au dus, pinä la un punct, o actiune politica comunä cu ea §i nu s-au apropiat de grupul democratic al aceleia§i emigratii?
    N. Bälcescu, in special, cuno^tea prea bine problema internä a Poloniei, asuprirea täränimii nelibere de cätre movieri, conflictul social care stätea in calea unificärii nationale §i a dobindirii independentei, tocmai problema principalä care forma obiectul rupturii din emigratia polonä. In studiul säu asupra « Stàrii sociale a muncitorilor plugari », N. Bälcescu scria, doi ani inainte de revolute, fäcind aluzie la revolta polonezä din Galitia din 1846: « Astfel noi väzuräm in zilele noastre o natie puternicä §i viteazä, cu care ne luptam impreunä pe cimpul slavei pentru libertate, o väzuräm cäzind cu sgomot, zdrobitä In bucati, o väzuräm chiar in anul acesta främintindu-se in mormintul säu, färä a se mai putea ridica, nu din nevoia puternicilor säi vräjma§i, dar din pricina cä si acolo o aristocratie egoistä cälcase in picioare drepturile omenirii » 3.
     Bälcescu, care, in timpul misiunii sale in Anglia, in 1850, stiuse sä distingä imediat cel mai democratic curent social din acea tarä si se adresase lui Richard Cobden, §eful scoalei de la Manchester 4, fata de emigratia polonä se adreseazä conservatorilor regalisti ai lui Adam Czartoryski. Socotim cä aceste legäturi, care nu erau numai ale lui Bälcescu, ci datau din vremea lui Cimpineanu5, iar in 1848 erau impärtä§ite de principalii frantaci ai revolutiei muntene, citi vedeau revoluta pe plan international, se explicä prin anumite consideratii speciale. In nici un caz nu poate fi vorba de o necunoa§tere a ideologiei si pozHiei in problemele sociale ale fiecäreia din cele douä tendirite ale emigratiei polone, ci numai de o alegere in perfectä cuno^tintä de cauzä.
    In favoarea partidului conservator polon stätea imprejurarea cä §eful säu, Adam Czartoryski, era recunoscut ca reprezentant oficial al Poloniei de cätre guvernele burgheze democratice din Franta §i Anglia. Revolutionarii
     1	G. GEORGESCU-BUZÀU, Activitatea lui N. Bâlcescu pentru pregàtirea revolutiei din 1848, in « Studii » IX—I, 1956, p. 57—58 ; Anul 1848 in principatele romine, I, p. 348 — 349, M. HANDELSMAN, Czartoryski, Nicolas I et la Question du proche Orient, p. 96, Historia Polski, II—3, p. 312—313.
     2	P. P. PANAITESCU, Emigrafia polonâ fi revolupia rominâ de la 1848, Bucureçti, 1929, p. 110—112, cf. Historia Polski, loc. cit., paragraful intitulât: «Participarea polonilor la revoluta rominâ »
  3	N. BÂLCESCU, Opere Ed. Academiei R.P.R., I, Bucureçti, 1953, p. 144.
4	I. GHICA, Amintiri din pribegia dupâ 1848, Bucureçti, 1889, p. 451—452.
     5	P. P. PANAITESCU, Planurile lui I. Cimpineanu pentru unitatea na[ionalâ a rominilor, în « Anuarul Institutului de Istorie Nationalà », Cluj, III, 1926.