confirmarea proprietätii asupra unor bunuri, privilegii acordate negustorilor sau feudalilor, clauzele diferitelor tratate §i solii, etc. Termenii pentru exprimarea acestor realitäfi si situatii sint luati din limba vie a poporului sau imprumuta^i (mai ales pentru relatiile externe) din alte limbi de mare circulare atunci, in special latina si germana. De aceea lexicul actelor slavone provenite din cancelariile monarhilor sau nobililor slavi sau ale voievozilor §i boierilor din parile romine este mult mai bogat, mai variat decit lexicul textelor religioase. In celelalte compartimente ale limbii, fonetica, morfologie si chiar sintaxä, influenza limbii vorbite este de asemenea evidentä.
    Pe de alta parte, relatiile externe intre diferitele state feudale slave si neslave au determinai existenta in actele cancelariei unui stat a numeroase elemente provenite din cancelaria slavonä a altor state, atit din punct de vedere lingvistic (fonetica, vocabular, gramaticä), cit §i diplomatic (continutul si succesiunea diferitelor formule diplomatice, pece^ile, etc.) §i grafie. In felul acesta stratul extern al actelor de cancelarie contine o varietate mult mai mare de fenomene decit stratul intern. Cercetätorii acestor acte au gäsit si gäsesc in eie un bogat izvor de date §i informatii cu privire la vechile tipuri de limbä si paleografie slava: veche rusä, veche cehä, veche polonä, veche ucrai-neanä, veche sirbo-croatä, veche bulgara §i «veche slavo-rominäd1. Docu-mentele slavone ale statelor feudale constituie un material pre^ios pentru studierea conditiilor generale de aparifie a limbilor literare slave in evul mediu,. a influenf,elor reciproce dintre eie si pentru periodizarea istoriei lor.
    Limba documentelor provenite din cancelariile feudale ale statelor nord-slave, vecine cu Moldova. Prin pozi^ia sa geografica, prin legäturile politico-diplomatice, economice §i culturale, statuì feudal al Moldovei a fost supus, la putin timp dupä intemeierea sa, influenti culturii popoarelor inconjurätoare, in special a slavilor räsäriteni si apuseni 2.
    In limba documentelor slavone ale cancelariilor moldovenesti aceastä influenza este prezentä incä de la primele inceputuri (a doua jumätate a sec. XIV-lea) si continua in cursul secolelor urmätoare, pinä la jumätatea sec. al
XVII-lea, cind in cancelariile |ärilor romine slavona este inlocuitä cu limba rominä.
    Inainte insä de a examina stadiul cercetärilor asupra limbii documentelor slavone provenite din Moldova, se cuvine sä amintim mäcar pe scurt lucrärile
      1	Termenul « veche slavo-rominä » este echivalentul termenului « flpeBHepyiwbiHCKo -CJiaBHHCKHil», folosit in slavistica sovietica pentru determinarea limbii slavone de pe teritoriul färilor Romine in sec. XIV—XVII §i care, impreunä cu vecliea sirbo-croatä $i vechea bulgara, inträ in aria de cultura greco-slavä, cf. Bonpocu c.iaenHCKoeo HibiKomanun na IV MeoiedynapoduoM aeide c/iaeucmoe in «Bonpocbi H3biK03HaHHH», 1958, Vili, no. 1.
     2	Ca datä a intemeerii Moldovei ca stat este socotit anul 1359 iar primul document in slavonä pe care-1 cunoa^tem dateazä din 1388, deci in primii 30 de ani de existenfä ai statului feudal moldovenèsc nu avem vreun izvor scris care sä ateste legäturile Moldovei cu statele feudale inconjurätoare prin intermediul slavonei. Dar apropierea populafiei autohtone moldovenesti de popoarele slave inconjurätoare (ru$i, ucraineni, etc.) a dus la influente reciproce in limbä, folclor, obiceiuri, care dateazä dinainte de izvoarele istorice scrise. Cf. de pildä P. CARAMAN, Obrzfd kol^dowania u Slowian i Rumunów, Studium porównawcze, Krakow, 1933, VIII + 630 p. (Obiceiul colindului la Slavi $i la Romìni, studiu comparativ. Lucrärile Comisiei Etnografice a Acad. Polone de ijtiinfe, nr. 14). In izvoare bizantine (Acta patriarhatus, an. 1395) Moldova era numitä nu numai MaupoßXccxia ci
  PwaoßXa/ia (dupä cum Tara Romineascä era numitä OuyYpoßXaj(ia), iar Stefan cel Mare e numit ßcsßöSa? xcd aù&évrr)? PcoaccßAa/iat; (cl C. JlftECEK « Slawische Chroniken der Moldau », recenzia lucrarli lui I. Bogdan, Vechile cronice moldovenesti pinä la Urechia, in «A. Sl. Phil. », Berlin, XV, 1893, p. 85).
156