specificà criteriile de care a £mut seama in alcàtuirea glosarului fi prezintà lista abrevierilor pe care le folosefte. Fiecare cuvint este ¡nsuj.it de indicabile gramaticale necesare. Astfel la substantive se indica genul fi la majoritatea celor in temà consonanticà fi forma cazului genitiv; la verbe se da infinitivul, indicativul present persoana I-a fi a Il-a singular, se indica aspectul fi uneori (ca de pildà la verbul 6hth) derivatele perfective cu sensurile lor; la preponici se specifica cazul cu care se construiesc. Numerofi termeni ca de pildà cinaci-H, i"k'i'kmiik'k, ckA«, c-k)(«AHTii, uso, ucjh etc. sìnt ìnso^i{.i de citate din texte « ca-nonice » siu slavo-romine. tineori se indica fi termenul corespunzàtor din limba rusà ca dé pildà n*TK — riy-rt, naAima — na/txa, na.nu<a etc. Redine atenfia faptul cà, sub acelafi artieoi, sau in articole diferite, sìnt prezentate uneori variante fonetice sau grafice ca de pildà: <iì|)k, aiPK, aHp-k, «pitali, »pxxii, fi altele. Pentru precizarea sensului unor cuvinte, pe lingà traducerea in limba romìnà, automi a indicat fi termenul corespunzàtor din limba latinà.
      Merita sà fie subliniat faptul cà, dupà glosarul elaborai de loan Bogdan la Cronica lui Ma.na.sses, de altfel de mult epuizat, acesta este primul glosar slavo-romin mai bogat fi alcàtuirea lui ràspunde unei cerin^e adìnc sirn(,ite la noi.
     In lucrarea prezentatà I. D. Negrescu aduce o contribute realà la cunoafterea
—	in adevàrata ei luminà — a perioadei slavone de la noi. Materialul deosebit de bogat fi variat se bazeazà pe o documentare ftiin^ificà fi o bibliografie la zi. Autorul trateazà numeroase probleme fi aspecte de cultura slavà de la noi ca fi de veche cultura fi artà romineascà. Lucrarea deosebit de prejioasà este atràgàtoare fi prin stilili dar in care este expusà.
     In scurta prezentare de mai sus am redat ìntr-o oarecare màsurà bogara de idei fi probleme dezbatute cu simj. critic. Vom incerca mai jos sà formulàm únele observa^ii-Puñete de vedere diferite de cele ale autorului pot fi formulate in legatura cu terminologia. Autorul intituleazà cartea sa Limba slavà veche precizind cà termenul din titlul lucràrii « se referà la elementele de limbà fi literatura slavà din decursul perioadei slavone la romini » (p. 43) iar pu(.in mai inainte, la schijarea diferitelor momente cronologie din evoluta limbilor slave, in raport cu perioada slavonà la romini, precizeazà cà limba slavà veche incepe « din see. al VI-lea de cind se stabilefte contactul dintre másele populare de slavi fi romini » (p. 41). I. D. Negrescu folosefte termenul limbà paleoslava — de care afirma cà este termenul consacrat — pentru limba slavà scrisà din secolul al IX-lea (p. 41). In legàturà cu denumirea textelor slave scrise in {ara noastrà autorul considera cà defi termenul slavo-romine s-a fixat in literatura de speciali tate ar fi mai propriu termenul romino-slave argu-mentìnd cà termenul slavo-romin ar implica « ideea de texte bilingve — paralele » (p. 43) dar argumentarea nu convinge. Termenul slavo-romin lansat de I. Bogdan fi consacrat in slavistica nu implicà ideea de texte bilingve mai mult decìt termenul romìno-slav preferat de autor. In generai in slavisticà, in literatura de specialitate, nu se mai folosefte termenul paleoslava iar prin slavà veche se ìnjelege limba primelor traduceri religioase destinata la inceput sà serveascà ca limbà religioasà comunà tuturor slavilor l.
      In lucrarea aceasta I. D. Negrescu se ocupa destul de putin de aspectele limbii slave vechi — in sensul acceptat in generai in slavistica — tràsaturile acestei limbi sint expuse foarte sumar (p. 94—98). Avìnd in vedere faptul cà, afa cum aratà fi subtitlul, depàfefte cadrul limbii ocupinu-se de cultura slavonà de la noi, de reíanle culturale romino-slave, legate fi de aparijia tiparului, credem cà, — spre a evita orice confuzie — ar fi putu1 sà fie intitulatà slavona romineascà sau redactia romineascà s. Dacà luàm in considerale sensul special acordat de autor, conform formular» de la p. 41, constatàm cà nu s-a ocupat deloc de prima fazà cuprinsà ìntre sec. VI —X ci numai de faza a doua — respectiv slavona rominà a càrei importanza o scoate in evidenza.
      1 Vezi A. VAILLANT, Manuel du vieux slave, Paris, 1948, p. 11; ST. SLONSKI, Gramatyka j(zyha staroslowiaùshiego (starobulgarskiego), Varsovia. 1950, p. 1 ; N. M. IOLKINA, CmapocAaa.wcxuCi xjuk Moscova, 1960, p. 5 etc. etc.
      Mentionâm cà in recenzie ne-am permis — spre a evita anumite confuzil — sà folosim terminologia consacrata in literatura de specialitate inlocuind termenii paleoslav prin slav vechi si romino-siav prin slavo-romin.
       *	Este foarte justà afirmatia autorului (p. 39) cà slavisti de frunte ca Leskien, Vondràk, Kul’bakin, Diels sau Vaillant nu prezintà texte slavo-romine si nici nu pomenesc despre slavona de la noi pentru cà In generai aceçtia se referà la redactiile slavone din tàrile slave. O exceptie este J. Hamm care in Staro-slavensha fframaliha, Zagreb, 1958, p. 189—190, ia In considerale ?i limba textelor noastre pe care o denu-meste redactia romineascà.
528