Importanza documentelor slavo-rornine pentru istoria limbii romine a fost ìn repetate rìnduri sublimata de cercetâtori (B. P. Hasdeu, I. Bogdan, A. I. Iatimirski, Margareta Çtefânescu, S. B. Bernstein, acad. E. Petrovici, P. P. Panaitescu, D. P. Bogdan, Gh. Mihàila s.a.), materialul oferit de eie fiind folosit si interprétât ìn lucràri fundamentale asupra istoriei limbii romìne de càtre 0. Densusianu 1 si acad. Al. Rosetti2, precum si ìn studii de mai mica ìntindere, dar foarte pretioase apar^inìnd lui P. P. Panaitescu 3, I. G. Chi-|imia 4 si altii. S-a relevât pe bunà dreptate prezenta romìnismelor In docu-mentele slavo-romìne. Credem deci ca cercetarea de fata ar fi incompleta daca nu ar sublinia la rìndu-i acei termeni de origine polonâ ìntìlniti ìn docu-mentele slavo-moldovene§ti care au avut ìn continuare un stagiu mai mult sau mai putin ìndelungat in limba romìna. 0 serie de termeni au fost folositi de cronicarii si scriitorii secolelor XVII — XVIII (Gr. Ureche, Dosoftei, Miron Gostin, Ion Neculce, Dimitrie Cantemir), mai aies cu referire la realita^i polone, altii ìi ìntìlnim mai tìrziu in opere literare si istorice la scriitori ca
C.	Gonachi, I. Budai-Deleanu, N. Bâlcescu, C. Negruzzi, Vasile Alecsandri, Mihail Eminescu, B. P. Hasdeu, Mihail Sadoveanu ¡-¡.a.) sau in creatii ale lite-raturii populare, cìtiva ramìnìnd pina astazi in patrimoniul limbii romìne, de cele mai multe ori cu noi sensuri. Unii din acestia au fost din nou ìmpru-mutati in alta epoca, pe alta cale (din limbile rusà, francezà s.a.). lata o prima lista de asemenea cuvinte, a caror istorie credem ca poate fi completata cu materialul prezent in lucrarea de fata: articul, burmistru, cantiler, castelan, crama, copie, camha, furmancâ, grivnâ, gros, gvalt, imbir, jold, joimir, comornic, leah, lesesc, lo viste, maresal, maiestate, marmaziu, matcâ, pan, podvoadâ, prâvâlie, pospolita, sleahta, secretar, zlot. Unele din acestea sìnt ìnregistrate de dictionare ale limbii romìne (H. Tiktin, A. de Gihac, I. Gandrea, L. Saineanu, Dict. Academiei Romìne, Dictionarul limbii romìne literare contemporane, Dic^io-narul limbii romìne moderne), in care li se da §i corespondentul polon sau « slav» in generai 5.
    In sfìrsit lexicul de origine polonâ din documentele slavo-moldovenesti (si nu numai lexicul) prezinta interes si pentru istoria limbii polone insasi Cìteva exemple:
    Unele cuvinte ca a4'“ (1456), h<jhkahjkì (1458), hhjké, hnamì (1446), tSt<i, nonHìK (1448), HaracHiHiuii (1456, pref. Ha-) s. a. reflecta un stadiu mai vecbi al limbii, cìnd ìncà nu se dezvoltase un « j » final, spre deosebire de kéaìh (1467), Hi»Hntp8fH (1462), a^aìh (1462), HantacHCHuihh (pref. HaH-, 1485), Akah (poi. dwaj ‘doi’, 1502), care prezinta acest j final, corespunzator unui stadiu mai nou 6, dupa cum o confirma data atestàrii lor.
      1	Histoire de la langue roumaine, I, Paris, 1901 (cap. « Cele mai vechi urme de limba romìneasca »).
2	Limba romìna ìn secolele al XlII-lea — al XVI-lea, Bucuresti, 1956, p. 27—48.
      3	Interpretàri rominesti. Studii de istorie economica fi sodala, (Bucuresti), 1947, precum çi articolul, citât mai sus, din SCL, IX (1958), no. 2, p. 159—173.
4	Cele mai vechi urme de limba romìneasca, ìn « Romìnoslavica », I, Praga, 1948,
p. 117—127 ; precum fi articolul din «Slavia», Praga, 1950, p. 349—360, citât mai sus.
      6	Dicfionarele mai vechi, mai aies al lui Cihac, nu dau ìntotdeauna cea mai justa etimologie. ’ Ìn limitele acestei lucràri nu insistam mai mult asupra problemei, aceasta meritînd o cercetare spedala, mai aprofundatà.
    6	Cf. T. LEHR-SPLAWIÎÎSKI, ZENON KLEMENSIEWICZ, ST. URBAIÎCZYK, Gramatyka historyczna jçzyka polskiego, Warszawa, 1955, p. 143—144. Gàsim totufi ìn documente si exemple cu j mai vechi: amsh (1395 !), precum fi exemple farà j, mai noi,
—	ta< hnai (1499, v.pol. gdzie indzie, mai tìrziu gdzie indziej' in alta parte’), ceea ce
218