se teme de forfa poporului, pe care vrea sa-1 in§ele: « Puterea lor se teme de adevàr. Mai mult decit de moartea noastrà, ei au nevoie de minciuna noastrà, pentru a incela lumea. Noi, insà, nu vom lua parte la in^elàtoria lor ! Nu vom cumpàra viafa prin minciunà ! » Hotàrirea de a lupta pinà la capàt este susfi-nutà prin sentimentul de solidaritate al tuturor oamenilor care luptà pentru o viafà insorità. Aceasta le-a generat puterea de a rezista timp de doi ani la « tortura nàdejdii » si in ultímele clipe i-a determinat sà prefere moartea unei viefi rufinoase, fiind Incredinfafi cà vor ramine ve§nic « puternici §i tineri in memoria lumii ». Moartea celor doi nevinovafi, avind pe buze strigatili lui Sacco §i Vanzetti « Sono innocente » are semnificafia unui avertisment ?i totodatà a unui indemn la luptà impotriva neofascismului, adresat poporului american.
    Kruczkowski §i-a asumat o ràspundere mare, introducind dezbaterea acestei probleme intr-un mod cu totul originai ?i dificil de realizat. Ameninfat la tot pasul de pericolul melodramatismului, dramaturgul se ferente cu abilitate de efectele senzafionale, ieftine §i de patosul sentimental, care ar fi primejduit forfa educativà a conflictului. Pe tot parcursul unei acfiuni sàrace in fapte scenice, totul inlànfuindu-se §i verificindu-se in planul moral al eroilor, nu vom intilni nici o notà de retorism sarjat in comportarea personajelor. li caracterizeazà de la inceput pinà la sfir?it o modestie neafi^atà, de$i sint con-§tien{i de màrefia sacrificiului lor, càruia automi ìi imprumutà proportiile unui simbol, ce acfioneazà pozitiv pinà si asupra criminalilor de rind, « sufle-tele acestora imbobocind pentru o clipà ca niijte fiori ». §i ace§tia participà la viafa sufleteascà a lui Juliusz §i Ethel, bucurindu-se §i suferind odatà cu ei. Pinà §i Greenglass, adevàratul vinovat, care denunfase in mod calomnios pe sora §i cumnatul sàu, cà 1-ar fi indemnat sà tràdeze secretul atomic, cuprins de dementa disperàrii fatà de superioritatea moralà a acuzafilor, are momente de luciditate. In astfel de clipe, infelegind monstruozitatea purtàrii sale si simtind din interior nevoia unei dezvinovàfiri fafà de umanitate, Greenglass vrea sà le cearà iertare, recunosclndu-§i vina. Ca aceasta sà nu se intimple, au grije càlàii, càrora Kruczkowski, bazindu-se mai mult pe intuire decit pe un material uman studiat, le reliefeazà tràsàturi mult apropíate de realitate. Nici unui dintre ei — procurorul, directoral inchisorii sau judecàtorul Irving— nu posedà « cheia » pentru a infelege renunfarea la viafà a sofilor Rosenberg. Autorul demonstreazà convingàtor cà intr-o lume in care a avea bani inseamnà a avea dreptate, unde viciul §i crima sint acoperite de stràlucirea dolarului, nu poate exista intelegere pentru nofiunea de cinste §i demnitate omeneascà. « A-ti trài in a§a fel viafa, incit sà nu-fi fie rubine de ea » este un dicton cu totul lipsit de gust moral in aceastà ambianfà socialà. Fàrà a se indepàrta prea mult de adevàrul strict al faptelor — numai tehnicianul §i Jessi, personaje secundare, sint create de fantezia artistului —, Kruczkowski, intr-un stil sobru, deta§at, fàrà sà fie rece, reu§este sà creeze in Juliusz §i Ethel o « tragedie optimista » cu remarcabile potente mobilizatoare. Este opera care rotunjefte, intr-un fel, activitatea de pinà acum a dramaturgului.
     In creafia literarà din ultimii ani, scriitorul schifeazà gestul intoarcerii la prozà, abordind de astàdatà genul scurt al schifei §i povestirii, cu o apàsare voità, in stil, asupra metaforei, fapt caracteristic, de altfel, §i pentru piesele care vor urma 1. In atelierul artistului stàruie insà, in continuare, preocupàrile
1	De exemplu: Schife din iadul celor cinstiti, Trybuna ludu, nr. 171, 1957, p. 4—5.
19*
291