descentralizat §i erau reprezentati ca mari stàpinitori de mosii fàrà dregàtorii si tot ei conduceau armatele. Autorul nu sfàtuie§te pe domn sà ia de la boieri privi-legiile lor, ci, dimpotrivà, il indeamnà sà apere impotriva lor prerogativele dormienti, de mult dobindite. Aceasta ne duce la al doilea moment de luptà intre boieri si domnie, in preajma formàrii statului boieresc, adicà in a doua jumàtate a secolului al XVI-lea.
    $i in aluziile la politica externà a statului muntean ìnvàfàturile infà^i-seazà imprejuràrile din a doua jumàtate a veacului al XVI-lea. Dupà cum reiese din ultimele cercetàri ale istoriografiei noastre marxiste, adevàrata dominale otomanà incepe in Jàrile Romine in a doua jumàtate a secolului al XVI-lea, in fórmele sale de aservire politicà §i economicà. Ceea ce a fost inainte in rela(,iile noastre cu turcii a reprezentat in genere o inchinare a domnului §i o cumpàrare a pàcii cu mijlocul tributului x.
    ìnvàfàturile sint alcàtuite intr-o vreme in care turcii stàpineau £ara; oricind un demnitar otoman putea sà vie sà cearà o parte a tezaurului dom-nesc; exploatarea otomanà exercitatà asupra bogà^iilor §i muncii tàrii era in toi. « Agarenii (turcii) nu au atìta in^elepciune, nici atita pricepere, cit in^elepciunea l°r este mina intinsà pentru dàri §i daruri ». Fa|à de ei domnul este fricos §i slab: « inaintea acelora nimic sà nu arà^i din averea ta, nici scule, nici sà nu impodobe§ti pe dregàtorii tài in fata lor, ci sà te prefaci inaintea lor cà e§ti neputincios §i sà nu te lauzi cu nimic ». Turcii, dregàtorii §i condu-càtorii lor, pot fi cumpàra(.i cu bani ; in acest chip, pufin glorios, se poate ca domnul sà scape de amestecul lor in tara: « Sà umpli gurile lor cu toate, atunci vei fi 1 inistit §i in pace»; «averea ta este in(,elepciunea lor»; « cind vor veni la tine, hràne?te-i cu mincare ¡-si cu bàuturà » 2. Aci este vorba nu de tributul trimis indepàrtatului sultán, ci de amestecul demnitarilor turci care vin in t-arà sà cearà bani §i daruri.
     1nvà\àtarile confirmà doctrina politicà de umilin^à a boierilor din secolul al XVI-lea tirziu, dar nu aceea a lui Radu de la Afumati, ginerele lui Neagoe, sau aceea a vechilor domni luptàtori. Prin stoarcerea puterilor poporului, boierii capàtà mijloacele de a cumpàra pe turci, de a face fatà exploatàrii exercitate de ei §i, in acest chip, de a-si pàstra privilegiile. ìn aceastà privin^à lnvà\àturile nu se ridicà deasupra vremii in care au fost scrise si nu corespund politicii lui §tefan cel Mare. In capitolul despre purtarea ràzboiului autorul sfàtuiefte pe presupusul sàu fiu sà se umileascà in fa^a du^manilor carenàvàlesc in trà, gìndindu-se evident la turci: « Dacà alte limbi vor fi cu multime de norod §i mai puternici decit voi, iar voi mai intii sà và inchinaci lor cu vorbe bune si cu umilin^à »3. Totusi aci apare alt sunet al muzicii: dacà dusmanii nu vor primi banii §i umilin^a noastrà, atunci apar sentimentele cavalere§ti, in care numele, adicà faima este mai scumpà de cit viata: « De aceea e mai bine moartea cu cinste, decit sà aveti numele cu rusine »; §i mai jos: « sà nu te temi de fel de dinsii, chiar dacà sint inulti, pentru cà osteanul viteaz nu se inspàimintà de multimea oamenilor » 4. Sintem, in Jara Romineascà, intr-o vreme in care predominà atitudinea de umilintà fatà de turci, dar tot atunci
     1	Istoria Rominiei, II, p. 776—791.
     2	Toate pasajele de mai sus privitoare la turci sint extrase din lnvà(àturi, versiunea slava, p. 289.
     3	Ibidem, p. 290.
     4	Ibidem, p. 290 fi 292.
410