IV. DISCUT11
CONSIDERAT» DESPRE « LNVÄTÄTIRILE LUI NEAGOE BASAR AB» 1
I. C. CHITIMIA
I.	INTRODUCERE
     0 opera din vechea noastrà cultura, care a trezit atit interesul invàt-atilor romini, cit §i pe al celor stràini, sint lnvà\àturile lui Neagoe Basarab càtre fini sàu Teodosie. Descoperità in trei versiuni: romineascà, slavoneascà §i gre-ceascà, dintre care versiunea slavonà s-a dovedit a fi originalul, discuoile s-au purtat aprins in jurul acestei scrieri, unii invàdati mentinind opinia paterni-tàtii lui Neagoe Basarab, alfii respingind-o §i atribuind opera unui càlugàr din secolul al XVII-lea 2. Din nefericire, nu avem nici pinà azi o edi^ie criticà §i emendatà a operii (cu ajutorul celor trei versiuni existente) 3, ceea ce uneori a impiedecat limpezimea vederilor, alteori a dus la argumentàri nevaiabile, bazate pe gre§eli de text, dupà cum, de altfel, in unele cazuri, s-a aràtat 4.
     Ideea autenticitàtii scrierii a fost reprezentatà de Nicolae Iorga, iar aceea a « pseudoepigrafiei » de D. Russo, fiecare dintre ei revenind in mai multe rinduri asupra chestiunii 5. Amindoi au avut §i adepti convinci6. 0 ultimà
      1	Aceastä lucrare a fost redactatä ìn 1947, incerchici o participare la discuoile referi-toare la lnvä(äturile lui Neagoe. Am efectuat unele puneri la punct.
      2	Bibliografia esen{ialä a chestiunii la N. C ARTO JAN, Istoria literaturii romine vechi, I, Bucurefti, 1940, p. 46—47, care semnaleazâ fi manuscrisele inedite ale operii, folosite de cercetätori.
     3	O editie critica pregätea räposatul prof. fjT. GLIXELLI (Cf. Cercelári literare, Il (1939), p. XXI), pe lingá cea açteptatà de la Russo.
     4	V. GRECU, Invâfâturile lui Neagoe Basarab (versiunea greceascà), Bucurefti, 1942 p. 17 çi 18—19 (fi date bibliografice in plus).
5	N. IORGA, Ist. lit. religioase, Bucurefti, 1904, p. 50; N. IORGA, Ist. lit. romlnefti,
I,	ed. II (Bucurefti, 1925), p. 140—150; N. IORGA, Ist. lit. rominefti, Introd. sintetica,
Bucurefti, 1929, p. 52 — 58; N. IORGA in «Revista istoricä », XXVI (1940), p. 13—14. DEMOSTENE RUSSO, în «Noua Rev. Rom.» Ili (1901), p. 279fi in Studii bizantino-romine, Bucurefti, 1907, p. 41 fi urm.; D. RUSSO, Studii fi critice, Bucurefti, 1910, p. 1 —16; D. RUSSO, Critica textelor fi tehnica editalor, Bucurefti, 1912, p. 22—23;, Acelafi Elenismul in Rominia, Bucurefti, 1912, p. 30.
     8	Färä îndoialâ sìnt fi unele excep(.ii, ca in cazul lui P. Slrcu, care a admis auten-ticitatea invada tu rilor mainte de Iorga (P. SÎRCU, Kb eonpocy o nodjiuimuxe noynemiu eajiatucKOêo locnoòapn Ioanua Hfuoe, in «H3bccthh oiyjeji. pyccKoro H3biKa Ana/ieMMH Hayn»,
V (1900), p. 1303 fi urm. (fi extras, p. 21 fi urm.) sau St. Romansky, care a inchinai chestiunii o lucrare spedala, combâtînd pe D. Russo (ST. ROMANSKY, Mahnreden des walachischen ivojivoiien Negoe Basarab an seinem Sohn Theodosios, in « Jahresbericht des Instituts für rumänische Sprache» (G. Weigand), XIII (1908), p. 113—194), precum fi alt».
309