Muntele Athos pentru o mlnàstire sirbeascà cu numele de Gomioni^a. Un numàr de opt manuscrise de redac^ie sirbà reprezintà copii ale Psaltirii tipà-rite de Bozidar Vukovié, la Venezia, in anul 1520, cu mici schimbàri in unele capitole din partea a doua a acestei car^i. Un exemplar din cartea tiparità de Bozidar Vukovic se pàstreazà la minàstirea Hodof.
    Faptul cà doua manuscrise de la sfirfitul secolului al XVIII-lea, repre-zentind predici duminicale fi la diferite alte sàrbàtori sint scrise in limba sirbà vorbità fi cà majoritatea manuscriselor sint in redac^ia sirbà a slavonei bisericefti, ne face sà presupunem cà la minàstirea Hodof-Bodrog, alàturi de càlugàrii romini au tràit fi càlugàri sirbi, veniti probabil in secolul al XVII-lea, dupà desfiin(,area in Serbia a minàstirii Gomionita, de care au apar^inut. Càlugàrii sirbi au folosit manuscrisele fi tipàriturile sirbefti, iar càlugàrii romini — pe cele scrise in redac^ia medio-bulgarà sau rusà.
    Dupà redac^ia slavonei bisericefti In care sint scrise, dupà insemnàrile pe care le au fi dupà frontispiciile, vignetele, literele iniziale fi lucràtura coper^ilor, o bunà parte din manuscrisele slave din Transilvania ifi trag originea din Moldova. Unul singur, scris fi el in redac^ia medio-bulgarà, provine din Jara Romineascà. Majoritatea càr^ilor scrise in Transilvania sint din teritoriul ardelenesc stàpinit de §tefan cel Mare fi Petru Raref.
    Cea mai mare parte din manuscrisele din Transilvania fi Banat sint scrise in secolul al XVI-lea. Citeva din eie sint din secolul al XV-lea, unul din secolul al XlV-lea fi unul din secolul al XlII-lea.
     Un interes deosebit pentru literatura slavà in genere, fi pentru literatura slavo-rominà, il prezintà manuscrisele urmàtoare:
     1.	Sbornicul de sub nr. 3 de la biblioteca Episcopiei din Arad, din secolul al XVI-lea. Cuprinde citeva lucràri rar intilnite in literatura slavà, ca:
    —	Nr. 6: Despre piatra adamand (diamant) — apocrifà.
    —	Nr. 12: Invà^àturà de suflet folositoare, scrisà de Hristofor, arhie-piscopul Alexandriei.
    —	Nr. 21: Intrebàri fi ràspunsuri la cuvintele evanghelice, spuse de Vasile cel Mare fi Grigore Teologul — apocrifà.
    —	Nr. 22: Despre mufcàtura de farpe.
    —	Nr. 26: Despre revelatia lui Ioan Teologul cu tilcuirea vedeniilor pe care le-a avut in insula Patmos (314 vedenii fi 314 tilcuri) — apocrifà.
    2.	Tilcuirea Apostolului, de sub nr. 17 de la aceeafi biblioteca, scris in sec. al XVI-lea.
    Este scris in genul Càr(,ii de invà^àturà cu tilcuirea fiecàrui pasaj din Faptele apostolilor, epistolele apostolice fi Apocalipsul. ìmpreunà cu Cartea de invà(.àturà, in care se dau textele din evanghelii fi tilcuirea lor, Apostolul cu tilcuiri reprezintà un comentar la intreg Noul Testament. Originalul dupà care s-a transcris exemplarul din Transilvania este rusesc. Apostolul de sub nr. 17 concine multe omisiuni in partea de la inceput.
    3.	Nomocanon, de sub nr. 21, de la aceeafi bibliotecà, din sec. al XV-lea.
    Este o copie a unei alte copii din anul 1286, a Nomocanonului scris in timpul lui Vladimir fi Olga. Este singurul exemplar din aceastà carte ruseascà, cunoscut pinà acum in tara noastrà. Acest manuscris este important atit pentru legàturile din trecut dintre rufi fi romini, cit fi pentru faptul cà este scris in redac(.ia medio-bulgarà. Necunoscìnd o copie ruseascà nu ne putem da seama dacà originalul comandat de Vladimir a fost scris in redac(.ia medio-
.452