lata si unele exemple de folosire corectà a formelor verbale ale indicati-vului si ale modului naratiunii indirecte:
    «HouiTeMHa, BpeMe Geme flo>K3eBHo, a ri.nanHHa cTptmna, BHCOKa. Kojihko jih KpaxH na/jax Ha ny™, «oKJie ri o tì a e m Ha Mepeumn MOHacrap. H KaTO noiifloxMe Ha MOHacrap, ne HaSfloxie minoro; Kajiyrepn noòezuaAu, MOHacrapn 33TBopeH h He 3HaM r^e ca. XejiH ca c-iymi e;iini non Ha nyr, ccjihhhh, xa ra 3Hanji, KaKo SnraT y eflHa neinepa. H 3aBe^e hh npn thx. H ceflflx thmo npn hhx y oHan nemepa ^na^ece-r h nerapn ^iih ... : 1
    Atunei cind se vorbeste de vocabularul acestei opere, se subliniaza de obicei numàrul mare de cuvinte de origine turca, folosite de Sofronie. Trebuie sa tinem seama, insa, cà cea mai mare parte din eie sint termeni administrativi, legati de obiceiurile si administratia feudalà turca si care n-au putut fi inlocuiti cu cuvinte bulgare, deoarece acestea lipseau in epoca respec-tiva. Pe de alta parte, baza istoricà concreta a naratiunii cerea folosirea lor. Astfel sint, de exemplu, cuvintele: aia, annuii, GocmanÒMcu-Gamu, ee3up, inyp, KaÙMaKanuH, Kacaóa, naiua, cyjiman, (jjepMan, uayiu, s.a., termeni militari: ypdun, Maùcepe, menedotcm, s.a.; de asemenea: SeuiuK, dotceMnun, mecKepe s.a.m.d. In autobiografia lui Sofronie este mult mai mie numàrul cuvintelor de origine turca, care nu au valoare terminologica, dar care, dupà marturia autorului, se gàseau din abundentà in limba vorbità. Astfel sint: naòaxam 3apap, xuH, xapH, uapiuuh, xan, Kanun s.a. Sofronie insà le foloseste cu màsurà, la locul lor. E1 serie, de exemplu: 6a6n Sanxa mh h nejiaxy Me, ana hhkoh noma nu «c^an^a»!. Sau Amh flOKJie H3njiaTH ohh dom nu « 6op’i » naKBa cnpoMamHH noTerjmx ! Se intilneste in expresii si 6opu: «He MOJKax aa cBa;i>i óopna Uneori cuvintele de origine turca sint folosite in scop stilistic sau sint date in paranteze, ca fiind bine cunoscute. Situatia cuvintelor de origine greacà este asemànàtoare (acjDopecaM, flocJ^Tacaiw, npancan, xapn>na, xopaTH s.a.). Multe din cuvintele de origine greacà sau turcà intra si astàzi in componenta limbii bulgare.
    Concluzia care se impune, in acest caz, este cà Viata si suferintele pàcà-tosului Sofronie, care ar putea fi considerata ca inceput al limbii literare bulgare, urmeazà din punct de vedere al cuvintelor grecesti si turcesti linia Renasterii, de purificare relativa a limbii, linie caracteristicà in generai limbii literare nazionale din secolul trecut. In aceastà privintà trebuie sà se facà o anumità delimitare intre limba lui Sofronie si limba literarà prenationalà a damaschinelor, in care cuvintele curente de origine turcà si greacà intrau nestinjenite de vreo normà.
    Schema generalà a dezvoltàrii limbii literare contemporane bulgare, care sà includa perioadele mai importante si legile de dezvoltare, ar putea fi reprezentatà in felul urmàtor:
    Prima perioadà de la inceputul sec. al XlX-lea pìnà in deceniul al saptelea inclusiv: aparrjia limbii literare nazionale, pe baza victoriei vorbirii populare vii asupra traditiei literare slavone bisericesti (Viata si suferintele pàcàto-sului Sofronie, 1804) si transformarea sa treptatà in forma fundamentalà de existentà a limbii nazionale.
     1	Yezi KIRIL MIRCEV, op. cit., p. 11.
121