artei » §i « Istoria literaturii engleze ») §i ale lui Brandès (« Curente literare ») pe care, de altfel, le aminteste In studiul sàu, dar ale càror teze fundamentale le aplicà inconsecvent sau chiar denaturai. In acest sens este elocvent modul in care trateazà problema determinismului social al artei. Duiliu Zamfirescu discuta aceastà tezà, dar i se pare cà stabilirea conexiunii intre o operà de artà §i societate reduce estetica « la o §tiinZà mai numai istoricà, in care perso-nalitatea artistului nu mai poate fi geneza operei sale, decit cu condi^iunea de a fi artistul un produs abnorm, un rezultat al hazardului §i al nebuniei... »1.
    0	alta sursà a principiilor lui estetice o constituie teoria darwinista a selecjiei, preluatà tot de la Taine, pe care de asemenea o aplicà abuziv si me-canic. In sfir§it, credem cà nu trebuiesc In nici un caz ignorate concepZiile social-politice ale lui Duiliu Zamfirescu, care ni se par determinante in inter-pretarea crea^iei tolstoiene.
    Pornind de pe aceste pozi^ii (eclectism in esteticà §i apartenen^à la cenaclul junimist §i la ideologia conservatoare promovatà de el), Duiliu Zamfirescu vede izvoarele artei lui Tolstoi, ca de altfel §i a celorlalti scriitori ruiji, In conservatism §i religie. El relevà numai aspecte de acest gen In creala tolstoiana §i trece sub tàcere tot ceea ce este progresist, protestatar §i revolu-Zionar In ea. Rousseauismul propagai In nuvelele §i povestirile lui Tolstoi (in special din prima perioadà a crea^iei), tentativele de a rupe rela^iile cu aristocrazia, càreia Si apar^inea prin origine, §i de a se apropia, ca mod de via^à §i gìndire, de Z&rànime, slnt taxate drept o manifestare a conservatismului. Incendierea Moscovei in fa^a pericolului iminent de a fi cotropità de optile lui Napoleon (« Ràzboi §i pace »), renun^area la confortul citadin si apropierea lui Olenin de via^a rudimentarà, fireascà, a càzàcimii («Cazacii»), Incercarea lui Constantin Levin de a introduce macinile in agriculturà, pasivitatea, lipsa de voin^à a Anei In problema divor^ului (« Ana Karenina »), experien^a pedagogica de la lasnaia-Poliana, — toate i se par lui Duiliu Zamfirescu manifestàri ale conservatismului, scos de càtre Tolstoi «din ràrunchii poporului » 2, pinà §i in cazurile cìnd exemplele alese infirma evident aceastà aserZiune.
    De§i Duiliu Zamfirescu incearcà sà facà o deosebire intre « conservatismul tipicar » §i « conservatismul ¡-itiinZific », nu ajunge decit la concluzii ridicole, care scot in evidenZà in mod pregnant concepZiile lui retrograde. Astfel, el considera pinà §i RevoluZia burghezà francezà de la sfir§itul secolului al XVIII-lea « o màsurà conservatoare », reformele din 1864 din tara noastrà « necon-forme cu natura poporului romin » 3, iar singura cale pe care se merge spre progres, « cu temei », este dupà pàrerea lui, aceea a conservatismului, màsurile noi fiind trainice numai « cind se fac fàrà salturi » 4.
    Avind drept criteriu fundamental « conservatismul », lui Duiliu Zamfirescu ii scapà faptul cà epocile zugràvite de Tolstoi in « Ràzboi §i pace » si « Ana Karenina » sint cele mai fràmintate epoci din viaZa poporului rus in secolul XIX. Perioada ràzboiului impotriva lui Napolean a generai o exaltare nemai-intilnità a spiritelor, a fost o trezire a constiinZei cetàZenesti si a demnitàZii nazionale a poporului rus, a dat nastere unui puternic sentiment patriotic in sinul maselor oprimate, a declansat multiple ràscoale zarànesti in aceste
      1	Ibid., p. 558.
     2	Ibid., nr. 4, p. 283.
     3	Ibid., nr. 5, p. 360.
     4	Ibid., p. 358.
264