romìni vedeau un sprijin principal extern pentru miscarea lor in a doua republica francezà. Se stie cà aceastà nàdejde nu s-a ìmplinit, Franca nu a putut ajuta revolutia rominà de la 1848, dar la inceputul revolutiei si chiar in vremea emigraci romine in Franta, dupà càderea guvernului lui Lamartine, s-au pus mari sperante intr-o intervenne francezà in orient. Pentru Franta problema romineascà, a eliberàrii rominilor de sub suzeranitatea turceascà si de sub protectoratul tarului, fàcea parte dintr-o problemà mai largà, aceia a formàrii unor state independente in ràsàritul Europei, sub influenza politicà francezà, vizindu-se in primul rind Polonia. Francezii stiau cà Adam Czar-toryski avea mare indurire in Polonia, el se afla la Paris, unde incheiase legà-turi personale cu toti oamenii politici francezi democrat, cu presa, dease-menea §i cu guvernul englez. Deaceia, legàturile revolutiei romine cu Polonia, dacà treceau prin Franta, trebuiau sà se indrepte spre Adam Czartoryski, Ladislau Zamoyski si ceilalti fruntasi conservatori-nationalisti.
    Dar pe lìngà aceasta, trebuie sà mai tinem seamà si de politica externà a partidului conservator al emigratici polone. Ca §i democratii, el era dusman al tarismului, dar spre deosebire de acestia, vedea revolutia polonà pe pian international. Democratii poloni burghezi se bazau in primul rind pe orasele din Galitia §i Poznania si aveau putine legàturi utile in Europa §i mai ales in Turcia ¡-si Franca. Desi programul de la 1836, de care am vorbit, procla-mase principiul, «prin asociere pentru Polonia, prin Polonia pentru omenire», incercase prea putine actiuni practice pentru o extindere a revolutiei polone in cadrul revolutiei generale in Europa.
     In sfirsit, este probabil cà cei mai multi revolutionari romini isi dàdeau seamà cà « democratia polonà » nu reprezenta intregul popor polon. Incercarea de miscare din Galitia la 1846 aràtase cà democratia polonà de facturà burghezà nu stiuse sà se apropie de tàrànime, clasa care atràgea in primul rind atentia celor mai progresisti dintre revolutionary romini. In consecintà, cum vom vedea, revolutionarii romìni desi nu adoptarà ideologia politicà a conservato-rilor poloni, intrarà totusi in aliantà cu aceastà ramurà a emigratiei, care putea da un sprijin practic in domeniul militar si diplomatic.
     Revolutionarii romini nu se màrginirà insà exclusiv la legàturile cu conser-vatorii poloni, si nu excludeau de loc colaborarea cu ambele ramuri politice ale emigratiei polone, farà a interveni in conflictul dintre eie. Legàturile revolutiei romine cu democratia polonà au existat totusi, desi le cunoa§tem mai putin. Arhivele emigratiei polone democratice nu au fost incà cercetate pentru problema rominà si nu cunoa§tem decit foarte putine documente privitoare la aceste legàturi. Din rapoartele colonelului Zablocki despre misi-unea sa in Tara Romineascà in timpul revolutiei reiese cà el, ca reprezentant al lui Adam Czartoryski, se temea de legàturile revolutionarilor romini cu democratii poloni, care erau reale. El aratà cà C. A. Rosetti era partizan al « democratici polone » si a primit rece pe reprezentantul partidului conservator »1. In Moldova se aflau agenti permanenti ai democratilor poloni care stàteau in legàturà cu miscàrile si organizatiile clandestine din Galitia2. Zablocki, agentul lui Czartoryski scria cà toti membrii guvernului provizoriu muntean se declarà republicani, « si am observat adesea cà, cu toate atentiile si pretuirea de care imi dàdeau dovadà, toti fàrà exceptìe, cu toatà aceastà
1	P. P. PANAITESGU, Emigratici polonà fi revolutia rominà de la 1848, p. 102.
   2	Ibidem, p. 43—44 W. ADAMSKI, op cit., p. 6—7.
62