Forme fonetice mai vechi ale lexicului polon in comparatie cu forme mai noi reflectà termenii hhtkhp si hhkhp, .u-bcni,« si <\vbcii,i, ArfccTkMdHHN-k,
AvkCMdHHH'k §Ì MÉlllHAHHH'k, KpCrt'k SÌ KpSAk, ridHSK'k, HfKC'JK'IHK'k SÌ HEGCl(IHK'k,
ìctah. o\'MAHKki si interesanta forma haSutakIshiiiTh (1467) coresp. v.pol. nauczciwiejszy, azi najuczciwszy ‘cel mai cinstit, prea cinstit’.
    Documentele ne furnizeazà exemple elocvente care dovedesc tendinta de innoire, de primenire continua a lexicului cu noi termeni si expresii, atit In polonà cit si in rominà, ilustrind tot odatà evolutia diferitelor formule diplomatice. De pildà:
    Ideea de supunere, de vasalitate este redatà ìntr-o prima perioadà prin expresia toaaokath iioaa\'i’ kpìcthij iick<n'o npana (1395, 1400, 1404) ‘a se supune dupà obiceiul creslinesc’ (poi. holdowac podlug chrzescijaiiskiego prawa), apoi o8ka3ath haiué r©A,i,OMNHe (1411) ‘a arata supunerea noastrà’ {poi. ukazad nasze holdowanie), pentru ca la 1435 sa aparà tc>aaokath rfe, la diateza reflexivà, calchiat dupà rom. a se supune (in poi. nu a existat niciodatà o forma holdowad siq). Sfera ìntrebuintàrii termenului se làrgeste acum cu noi derivate: roAA©KNHKk (1435) ‘vasai, supus’ (poi. holdownik), yoAASNk ‘feud’si X’OAA^HOK-k ‘omagiu’ (1462), acestea douà neatestate in izvoare poloneze scrise. In sfirsit, sub $tefan cel Mare, la 1468 si 1485, ultimele acte de supunere fatà de regii poloni sint exprimate prin noKop» h i’oaa ¡Sahaath, poi.: pokorq i hold udzielac ,a acorda supunere si inchinare’.
     Notiunile de « auxilium » si « consilium », « ajutor si sfat » ìndatoriri pe care vasalul trebuia sà le indeplineascà fatà de suzeran conform dreptului feudal, apar in documentele noastre astfel: mai intii in formulele K-fepNd CAifJKEA CAVfJKHTH si A^pa paAa pdAHTH (1393), cf. poi. wiernq sluzbq sluzyd, dobrq radq radzic, expresii primare, neslefuite, dupà cum o dovedeste existenta substantivelor paAa si ca^ìkka alàturi de verbe, reflectind si actiunea si obiectul actiunii prin termeni de aceeasi origine. M. Costàchescu traduce a sfàtui cu bun sfat ; a sluji slujbà credincioasà’. Aceeasi formula, insà fàrà casus generalis, ci In forma A^py HAVk pdAV paahth (1395) sau A^Kp^io paAV paaht'h {1402, 1404 si chiar 1433) reflectà un stadiu mai evoluat din punct de vedere morfologie si chiar sintactic (prezenta pronumelui hA\ k intre adj. A^Epif si subst. paAV conform topicei polone; dobrq im radq radzic !).
    In schimb, notiunea de a da ajutor, a sluji’ incepe sà fie redatà prin alte expresii: haméaiti irfcpHo ca\*h<hth (1435), cavìkhth nepNi (1439), in care substantivul ca^jkka nu mai apare, fiind socotit de prisos, iar adj. K-fepna, care-1 insotea, devine adv. K’bpHo, KipHe (evolutie si fonetico-graficà: e in loc de -b !), legat direct de actiune. Tot in aceastà perioadà incep sà fie folosi^i termenii a\©h, nca\oii, poi. moc, pomoc, alàturi de paAa: c-k Kkcsi© haiiiìio a\oii,Tk> h paAOK» (1436), Aiki iioiuaiamxI noAionk ckc*a (poi. my poslemy pomoc swojq 1, 1439) ‘noi vom trimite ajutorul nostru’ sau a noMon«A\-k h paA*» (1457) ‘cu ajutor si sfat’ (de observat terminatia de Instr. masc. -tAVk pentru nc>Mc>ii,k, subst. feminin). In sfirsit, evolutia formulei atinge si domeniul adjectivelor: paANH h no.Moii,HH KkiTH (1499), poi. radni i pomocni byd, expresie foarte curentà in limba polonà a vremii si aproape intraductibilà in romineste, pe care I. Bogdan o redà liber: « ii vom ajuta intotdeauna cu sfatul si cu fapta’ (B II 420). Exemplele de acest gen s-ar putea inmulti.
dovedesl.e cà dezvoltarea lui j final in limba polona a fost un proces de lunga durata, care se manifesta ìncà din a doua jumàtate a sec. al XlV-lea ; In imprumuturi unii termeni mai sìnt receptati fàrà j final, defi fenomenul devine generai in sec. al XV-lea.
219