formá de singular atestatá: a\í mía mm8 (< 1513—1515 >, C B 509). In poloná, din sec. XIV: miescic ’locuitor, cetá^ean’ de la miasto ’ora?’ (in doc. nostru cu terminaba ucraineaná-wv, ímprumutatá si de poloni: -icz), apoi mieszcza-nin (la 1400)1. Din pol. in rus. Mbu^anun si ucr. Micmmuu. V. Brückner, 330 s.v. miasto; SW II 964 §i 966 (s.v. miescic §i mieszczanin), Srezn. II 244, 253; Vasmer II, 130. In únele documente apare si termenul Koyprape ahkokckíh, rom. ptrgarii liovéni < germ. Bürger ’orásean, cetátean’ (1460, B II, 272). In documéntele galitiano-voliniene axíctiih» ’mieácic’ (cf. V. Rozov, y>Art8r 3íMCKaro ripdKA si in alte situa|-ii ca de pildá: a wnh A a kp¡5t wt K03a KaK npdKO (1460, B I 37); am HKaniKO ... a^rkia ck KKCfro npaKa h c^a55, a toau... ctpathah ck Kkcero npasa n 3dKona (1460, B I 41); mOKkl... Ilí llAdTHAH \'C>AC>nCKklA\ II TATapCKblAÍ fipdKOM HHKOAII HHMerC ’ca S& nU piateascá, dupa dreptul robilor §i al tátarilor. niciodata nimic’ (1470, B I 140); WH'H KklA'k HAXAA'k WTk KCfrO IlpdKd CTpaTHTIl (1503, B II 485); H Sihhhah ecAHH f«w$ saKOH noA^Sr 3fA\cKaro npatía, ’dupa obiceiul pamintului’ (1481, B I 258). In legáturá cu aceastá expresie, I. Bogdan serie cá « npduo trebuie tradus cu « drept » (jus) spre a-1 deosebi de « a^ezámint » (sdicoirk) si « obicei » (wKkiMan); In fond tóate trei exprimau acelasi lucru dar au venit pe cái diferite: obiceiul era íncetátenit de mult, asezámintul e de origine mai nouá, bulgá-reascá, iar drept de origine poloná (npdso) »3. Prawo in poloná are sensuri diferite printre care si cel cuprins in documéntele noastre: ’drept, lege’ (v. Brückner 435). Q i«3Ha, wMH3Ha, v. pol. oéczyzna > ojczyzna, ’tará, mosie, ociná, domeniu’. Apare de obicei sub fórmele slave rásáritene ivTHHHa, ivTHHHd, oEiHHd, omma (= rom. ociná). Cu suf. -H3Ha (cf. pol. -zna, ca in cuvintele potrzebizna, podobizna, etc.) apare incepind din 1435 in documente externe cit §i interne: a A\ki ícawi AirtH naniíA\S a\haoa\S Kpd’rS, cté;(hUiS ko*k©ah> wt Hdiiim ivMf3tiki, AípJKaKtf na hAX'k... (1435, G II 682); h a^khah ícmii hjiiiv ivmh3hv npaKow, ’§i am dobindit ocina noastrá cea adeváratá, (1447, G II 732); h a<» kt CAOGCAHO KkITH H A«'EK|K<'TH HailIKt IVMH3HS, 3ÉA\A» AK>AAAKCK$K> (1499, B II 422, de trei ori in text). In acte interne: h mtckh ero mhaocth ctomak noA^rt hack AOKkiTii Mama iv>iH3Ha (1448, G II 305); Kan 8 ckoía* npdKWA* w*iH3Hki (1452, G II 422); h npoA<*'' ckow npasSio wtih3n8, na HA\-fe AvrJKdNi (1453, CU 495). Intr-un act extern din 1503 (B II 485): wT'kMkiiia. Sreznevski (MaTep., II, 830—831) inregistreazá «TkMH3Ha si OTkiHHa = dimia = cikHHHd. In v. poloná oéczyzna (v. XV); in v. XVI ojczyzna, precum ojeiee < ociec (v. Brückner, 376). 1 Cf. Z. KLEMENSIEWICZ, T. LEHR-SPEAWII$SKI, S. URBANCZYK, Grama-tyka historyczna jfzyka polskiego, Warszawa, 1955, p. 202. 2 Cf. Viata feudald . . . , p. 351, 353, cap. Marile adunari ale tarii de A. CAZACU. 3 Cf. Documente de la ftejan cel Mare, II, p. 240, nota 1. 196