inlocuite de timpuriu cu fórmele jen, (*jb + partícula m) jenz, jensz, jenze (masc.), jez (neutru), jaz (fern.) jiz (plur.)cu func^ia pronumelui relativ « care ».
    Incepind cu secolul al XV-lea functia pronumelui relativ jen (jenz) a fost preluatä de pronumele interogativ który.
    Cu pierderea pronumelui *Sb in limba polonä se stabilente sistemul binar al pronumelui demonstrativ. Opozitia « apropiat — indepärtat » este expri-matä prin *tb — *onb. Pronumele *tb isi schimbä atit forma, cít si, partial, con^inutul. Schimbärile formale care au avut loc la acest pronume sint, in linii mari, identice cu cele din celelalte limbi slave apusene §i din cele räsäritene:
    1)	reduplicarea: Mb — in polona veche tet, tetto, ln rusä — mom (acela), in ceha veche tet (acesta) 2 ;
     2)	intärirea prin adäugarea unei particule emfatice — ra&- : sau e in polonä -ten (tbm) ; in cehä §i slovacä -ten, in rusä -smom (e -f tb — tb) « acesta » ;
    3)	intärirea cu ajutorul adverbelor deictice: in polonä — tarn + ten, in dialectele limbii cehe — tarnten, tentam, tatam, totam, hentam, henta; in dialec-tele limbii ruse jentat, jenta 3 « acela » etc.
    Incä din secolul trecut, de cind au inceput sä se publice in mod stiin-^ific textele vechi polone, §i pinä astäzi a rämas nerezolvatä problema dacá a existat in limba polonä din cele mai vechi timpuri forma reduplicata a pronumelui demonstrativ de gen masculin tet, sau daeä a existat numai forma intäritä ten4. In « Kazania Swiqtokrzyskie (sec. XIV) se intilneste forma tetto.
    Avind in vedere faptul cä reduplicarea a fost un tip productiv de formare a pronumelui demonstrativ in limba rusä veche §i in cehä, limbi cu care polona este inruditä indeaproape printr-o serie de träsäturi comune ale structurii gramaticale, se poate afirma cä forma primará a pronumelui demonstrativ de gen masculin, nominativ, a fost tet si nu ten 5. In favoarea acestei afirma^ii se poate mentiona §i analiza paleografica a textului din Kazania Swiqtokrzyskie: paralel cu textul polonez apare scris un text cu acela^i continut in limba latina. Ambele texte au fost scrise probabil de una si aceeasi persoanä 6. Copistul folose§te semnul 3 (t^to) care ar trebui sä fie citit et, exact ca in textul latin. A. Cappelli, in lucrarea sa Dizionario di abbreviature latine ed italiane, remarcä faptul cä in secolul al XlV-lea, in monumentele latine prin semnul 5 se indica, in generai, et, ent, est-. g°l$ — qualibet 05 — oportet, (¿5 — debet, prod3 — prodest1.
     1	I. B. LINDE, Slownik jezyka polskiego, vol. II, Lwów, 1856; FR. SLAWSKI, Sìownik etymologiczny jizyka polskiego, vol. I, Krakow, 1952—1956.
     2	JAN GEBAUER, Historickd mluvnice ieskà, Praha, 1960, p. 442.
     3	A. M. SELI^CEY, CjtaemcKoe n3UK03Hauue, vol. I, Moscova, 1941, p. 144. in limba rusä veche ìncepìnd cu Evanghelia lui Ostromir apar formele miu, cuu (mi — u, cu — u), forme intärite cu pronumele i (jb). P. S. KUZNETOV, OvepKu ucmopuuecKoü Moptßojiozuu pyccKoio H3bixa, Moscova, 1959, p. 134.
      4	O privire de ansamblu asupra literaturii in aceastä problema o gäsim in articolul lui J. PETR, Staropolské tet « Slavia », 1957, nr. 4.
     5	A. BRÜCKNER, Slownik etymologiczny jezyka polskiego, Wroclaw, 1951, ; A. YAILLANT, Grammaire cornparée des langues slaves, vol. II, p. 392 etc.
      6	Vezi Kazania tak zwane Stvi0okrzyskie, Wydali i opracowali J. Loä, WJ. Semkowicz, Krakow, 1934, p. 10.
     7	ADRIANO CAPPELLI, Dizionario di abbreviature latine ed italiane, Milano, 1929, p. XXII - XLVIII.
130