sensul inuman al acfiunilor sale, o motivafie valabilä in planul istoriei, un alibi care sä-i hräneascä iluzia cá cel pufin moral a rämas un om. Dar iji aceastä incercare se soldeazä cu un e§ec. In concepta lui, statul este o forfä imuabilä §i omnipotentä, iar omul ce o reprezintä nu poate fi decit un sclav care trebuie sä acfioneze in direcfia prescripfiilor ei, fäcind abstracfie cu totul de impulsu-rile umanitare, in cazul cind acestea ar exista.
    Pentru a demonstra netemeinicia acestui mod de infelegere, dramaturgul confruntä concepta reaccionará a personajului cu aceea a unui revolutionär condamnat la moarte. Seena constituie momentul culminant al piesei. In dorinfa de a se dezvinoväfi, guvernatorul cautä sä-l convingä pe prizonier, cá §i el, intr-o situafie similarä, ar proceda la fei. Crede aceasta pentru cä, pe de o parte, nici o clipä nu-i trece prin minte cä nofiunea de stat ar putea fi infeleasä altfei decit ca un instrument de coercifie, iar pe de altä parte, nu are incredere in existenfa unei comjtiinfe umane superioare, fúndate pe alte pivoturi etice. Strädania lui este insä zadarnicä. Concepfia revolufio-narului se intemeiazä pe cunoa§terea evolufiei sociale, in sensul cäreia luptä. Este convins cä esenfa lumii proiectate in viitor de gindirea lui va fi alta, iar omul abia atunci se va putea afirma din plin §i numai prin indeplinirea funcfiilor sale sociale. Aceste afirmafii le exprimä eroul indirect, manifestind o incredere nedezminfitä in oameni, un umanism profund, confinut indeosebi in replica: :« Oamenii sint minunati, totul se aflä inaintea lor ». El acceptä propunerea de a se salva, päräsind inchisoarea imbräcat in haina du§manului, respectiv a guvernatorului, dar i§i pästreazä credinfa in idealul luptei sale, in victorie. Astfel, bruma de «demnitate», care mai rämäsese in inchipuirea guvernatorului, este spulberatä de la^itatea cu care i§i regizeazä, intr-un fei, din ascunzätoare, propria «inmormintare », care simbolizeazä insä§i inmormin-tarea forfei pe care o reprezintä, a statului capitalist, condamnat la pieire de istorie, fapt care nu implicä insä, in mod necesar, §i disparifia persoanei sale. Autorul sugereazä cititorului aceastä concluzie chiar prin desfä§urarea aefiunii. Prin intervenga unui element de intrigä, ingenios introdus, moartea guvernatorului nu este decit simbolicä. Atentatul indreptat de muncitori impotriva viefii lui ucide, de fapt, pe revolufionarul imbräcat in mantaua guvernatorului.
     Scheletul faptic al piesei, vizind pe alocuri neverosimilul, nu intereseazä decit in mäsura in care reliefeazä ideea operei. Episoadele, considérate izolat, au mai mult valoare metaforicä, inlesnind prin aceasta lärgirea semnificafiilor. Apäsarea voitá in stil si construcfie asupra simbolului, este, de altfei, ceea ce deosebeste Moartea guvernatorului §i chiar Prima zi de libertate, de piesele scrise anterior, in care problemele, ideile, se realizau mai elevat in planul concretului.
    A§adar, continua strädania scriitorului de a da expresie in opera sa celor mai acute probleme ale timpului, stimulind astfei elanurile creatoare ale poporului säu. Prin bogäfia universului tematic §i varietatea tipurilor umane, prin adevärurile superioare pe care le promoveazä, artistul impline§te un mesaj de luptä pentru descätu§area moralä a omului. Contribuind eficient, in época de inceput a creafiei sale, la afirmarea unei literaturi revolutionäre intr-o epoeä de incertitudini §i cäutäri, Kruczkowski ocupä un loc de virf in literatura polonä contemporanä. Crescutä din främintärile majore ale momentului social, opera lui de pinä acum räspunde intr-adevär crezului säu
293