1
imparai acelor ostaci, ea trebuie sà fie lingà tine, pentru cà domnul care este la nevoie, mai ìntii are nevoie de avutie multa, ca sà miluiascà pe ostaci lui. Pentrucà omul este ca si porumbelul, unde afla porumbelul hranà multà, acolo §i aleargà ; asa este §i omul, unde gàse§te doma bun §i darnic In avere, ei se aduna sà se hràneascà »1. Domnul trebuie sà cumpere cu bani pe supu§ii sài si pe lefegii, de la care asteaptà credin^à- De aceea venitul là™ trebuie sà fie exclusiv la ìndemina domnului: « Niciodatà cinstea §i venitul sà nu-1 dai altuia » 2.
    Stàpinirea centralizatà a domnului constituía, in vremea redactàrii Invà-fàturilor, o situale de fapt, ea era insà contestatà de marea boierime, de stà-pìnii de pàmint, si de aceea Invàfàturile au accente polemice §i iau o atitudine de luptà impotriva acestei pàturi sociale. In invà^àtura adresatà « càtre coconii sài, càtre alti domni ale§i de dumnezeu (de remarcat aceastà subliniere, tocmai aci) cind vor da putere §i vor a§eza pe dregàtori §i pe demnitari sau sà le ia dregàtoria, dupà faptele lor»3; marii demnitari, spune autorul, trebuie sà fie numiti de domn ; ei nu vor fi alesi nici dintre rudele domnului, nici dintre « velmoji », titlu ce se da celor mai boga^i dintre boieri, virfurilor clasei dominante, ci numai dintre credincio§ii domnului, fie chiar dintre lefegii. Nu se va |ine seamà de familii, de stare, ci numai de virtute, prin care se subin-^elege integrarea in sistemul de domnie centralizatà: «pentru cà cel ce este domn adevàrat, nu i se cuvine sà aibà rude, ci numai slugi drepte ». Boierimea In slujba domniei, acesta este idealul lnvà\àturilor.
     Domnul se va sprijini pe slugile sale: « Sà nu intàre§ti pe sàraci sau mànàs-tirile cu leafa slugilor tale §i cu venitul lor §i sàracii §i mànàstirile sà fie miluite, iar slugile tale sà-i faci cer§etori in zilele tale, ci trebuie foarte bine sà socote^ti in mintea ta, cít este ceea ce se cuvine o§tenilor, sà fie de o parte » 4. Acest pasaj remarcabil din punctul de vedere al cugetàrii politice este de o mare indràznealà: inaintea inzestràrii mànàstirilor, inaintea « miluirii » feudale a boierilor, domnul trebuie sà |ie seamà de « slugile » sale, prin care se ìn^eleg in primul rind cele militare.
    Aceste slugi domnesti se vor recruta din rindurile altor pàturi sociale declt aceea a boierimii mari. Domnul trebuie sà ci§tige de partea lui nu numai pe slujitori, oastea de sàteni privilegiati (ro§ii, cum s-au numit mai tirziu), dar §i pe tàrani, numiti in textul slav horeane (de la hora « farà »). In invà(,àtura despre purtarea ràzboiului citim sfatul acesta: « Pe copiii dregàtorilor §i ai tàranilor sà-i duci la o parte, nu cumva sà la§i pe acei copii ai dregàtorilor tài sau ai |àranilor inaintea dusmanilor tài, cind dusmanii vor porni cu ràzboi impotriva ta, iar tu cu optile sà fii dincoace de ei si astfel sà poatà du§manii tài sà loveascà §i sà prindà si sà robeascà pe copiii dregàtorilor tài §i pe ai tàranilor tài. Pentru cà atunci, dacà vor vedea dregàtorii §i tàlami cà au fost robi|,i copiii lor, ei te vor làsa si vor merge pe urma copiilor lor » 5. Rezultà de aci cà teoreticianul domniei autoritare se gindeste la acei |àrani care fàceau parte din oastea domneascà, oastea cea micà: ace§tia erau mosnenii, |àranii liberi, càci ruminii nu fàceau parte din ostire. Dar gindul domnului ^.àrii nu trebuie sà se indrepte numai càtre acestia, ci càtre intreaga tarà, càtre toti
     1	Ibidem, p.	294.
     2	Ibidem, p. 285.
     3	Ibidem, p. 277—278.
     4	Ibidem, p.	298.
     6	Ibidem, p. 292—293.
405