Sonnenbruch este de a-§i pâstra totdeauna « mîinile curate ». Incapabil de o împotrivire activa, pentru a nu se molipsi de « nebunia fascista », « care va duce pe nemfi la pierzanie », se îndepârteazà treptat de viafâ, consacrîndu-se exclusiv çtiinfei: «Eu slujesc çtiinfei. Numai çi exclusiv çtiinfei. Vreau sà-i slujesc cît mai bine. Cum ma pricep. Restul nu mà intereseazâ ». Este convins cà datoria oamenilor de çtiinfà se reduce la «(...) a pàstra cele mai înalte bunuri spirituale ale lumii (...) în timpul anilor de tulburàri §i lupte, fafâ de inundafiile de noroi §i sînge, barbarie §i nebunie. De a le reda, de a le transmite poporului nostru, cind va câdea statuì îngrozitor al lui Hitler. Da, de a pâstra aceste comori pentru alte timpuri mai bune ! » Întorcînd spatele vie^ii, se claustreazâ treptat, din egoism, in lumea-i làuntricà, crezindu-se astfel la adâpost de zguduirile morale, inerente din cauza conflictului între fondul uman al personajului si împrejuràrile exterioare, pe care, dacá ar veni in contact cu ele, ar trebui sà le respingà activ. Izolarea lui stîrneçte reacfiuni diferite la membrii familiei. Berta çi Willi, fiul lui, ofifer al Gestapo-ului, il dispretuiesc, crezîndu-1 la§ çi nepatriot. Ruth insà, fiica, tìnàrà pianista, este entuziasmatà de liniçtea aparenta a tatâlui ei, pe care-1 numeçte « olim-pian ». Evaziunea profesorului Sonnenbruch din realitàfile imediate, exista numai ìn modul lui de gìndire, deoarece cercetàrile ìntreprinse in domeniul biologiei servesc in fapt armatei hitleriste, care le utilizeazà In scopuri inumane. Printr-o viatá scenicâ bogatà ìn situaci dramatice, printr-un dialog mai lung in actul II §i III, care nu merge ìnsà pìnà la diluare, Kruczkowski realizeazá in profesoral Sonnenbruch un personaj cu o psihologie complexà, ìn care se intrepàtrund elemente contradictorii, care vor duce in final la izbucnirea conflictului de conçtiinfà. Eroul este ìntr-atìt de bine construit, viafa lui sufleteascà este atìt de bogatà in nuanfe, exprimìnd un adevàr atìt de convin-gàtor, ìncìt dupà reprezentarea Nem\ilor, in R.D.G., artistul care a interpretat rolul lui Sonnenbruch a exclamat: «Am jucat pe scenà, ca §i cind a§ fi fost eu ìnsumi ».
    Pentru a produce crahul filosofici individualiste, autorul introduce un element de intriga, ce precipità desfàçurarea epizoadelor, impunìnd eroilor o comportare definitorie. Intr-un moment important pentru familia Sonnenbruch, cìnd se pregàtea sàrbàtorirea a 30 de ani de muncà çtiinfificâ a profesorului, apare fostul asistent al acestuia, Peters, evadat dintr-un lagàr din apropiere de Gòttingen. Kruczkowski creazà lui Peters — deçi aparifia lui nu stàruie prea mult in cadrai acfiunii — tràsàturile caracteristice luptà-torului antifascist. Ca om cinstit, el se simte izolat in Germania inçelatâ de « genialitatea » lui Hitler, dar, in loc sà se complacà in singuràtatea sa, precum intelectualul Sonnenbruch, Peters luptà cu hotàrìre impotriva celor care au creat atmosfera de ìntuneric moral si suspiciune care apasà asupra germanului onest. Ciocnirea intens dramaticé dintre Sonnenbruch §i Peters are loc la sfîrçitul actului III, provocìnd eriza in conçtiinfa profesorului. Arguméntele peremptorii, sprijinite pe suportul imperativelor realitàfii, nu pot fi combàtute de esafodajul frágil al ìmpotrivirii lui Sonnenbruch. De§i cuprins de panicà, vàzîndu-si liniçtea « olimpianâ » zdruncinatà din temelii, este nevoit sà recu-noascâ justefea principiilor fostului sâu discipol. Concluzia ce i se impune pentru viitor este sugeratà spectatorului In mod discret de autor in subtext. Intelectualul trebuie sà se ìncadreze in viafa socialà, de care este legat prin toate elementele existentei sale. Trebuie sà se alàture efortului colectivitàfii progresiste, pentru fàurirea unei societàri in care omul sà se poatà afirma
287