romine sau pe alt teritoriu de càtre pisari de origine rominà. Spre deosebire de toate acestea, documentele slavo-romine §i, in parte si croniciìe, care exprimà un continui laic, corespunzàtor realitàtilor politico-sociale interne si relatiilor externe ale statelor feudale rominesti, sint in bunà màsura lipsite de formele limbii slave biserice§ti, prezentind o serie de infiltraci §i influente ale limbilor slave vii: medio-bulgara §i medio-sirbà (mai ales in Tara Romineascà), rusà vesticà (in special ucraineanà), polonà §i chiar cehà (in Moldova)l. In afarà de aceasta, slavona era o limbà moartà, o limbà a scrisului; cei ce o scriau, fiind in majoritate vorbitori de limba rominà si adresindu-se unui mediu rominesc, strecoarà (mai ales in actele interne) o multine de rominisme, nu numai lexicale ci si morfologice si chiar intorsàturi de frazà rominesti, farà a mai vorbi de numeroase elemente de onomasticà si toponomasticà romineascà (din ce in ce mai numeroase, incepind din a doua jumàtate a sec. XV)2.
     Trebuie spus ìnsà cà in cursul celor 130 de ani de studiere a limbii textelor slavo-romine, unii cercetàtori, aflindu-se in fa^a unui fenomen atit de complex si contradictoriu si netinind seama suficient de realitatea social-istoricà, nu au §tiut totdeauna sà caracterizeze just aceastà limbà: unii au mers numai pinà la jumàtatea drumului, referindu-se doar la anumite compartimente ale limbii sau la una sau alta dintre influente, altii au ajuns pinà la asertiuni de naturà nationalistà. Deabia in ultimul timp, mai ales in noile condili istorice ale tàrii noastre, tinindu-se seama de realizàrile si lipsurile trecute in acest domeniu, s-a inceput o cercetare sistematicà, atotcuprinzàtoare si
o	analizà §tiintificà, din punct de vedere istorie, diplomatic, paleografie §i lingvistic, a actelor provenite din cancelariile feudale ale tàrilor romine.
     In cele ce urmeazà vom face o sumarà schità a istoriei cercetàrilor asupra limbii documentelor cancelariilor feudale rominesti, in special a celei moldo-vene^ti, oprindu-ne mai cu seamà asupra referirilor la elementele lexicale polone care fac obiectul cercetàrii de fatà 3.
     Intre 1758—1764 apàrea la Vilna cunoscutul « Codex Diplomaticus Regni Poloniae et Magni Ducatus Lithuaniae », care cuprindea in voi. I ¡¿i rezumatul in latinà a citorva documente slavone moldovene^ti. Editorul codexului, Mateusz Dogiel, aràta cà aceste documente sint scrise in limba valahà ( !) si cà, negàsind la arhivele din Cracovia niciun cunoscàtor al acestei limbi pentru
      1	Nu este exclusà influenza reciproc inversa: de elemente medio-bulgare fi medio-sirbe in Moldova fi de elemente slave-ràsàritene fi chiar polone in Tara Romineascà, dar aceasta nu e nici pe departe dominantà fi e prezentà sporadic, fie numai intr-un anumit gen de documente, fie numai in anumite compartimente ale limbii.
      2	Cf. D. P. BOGDAN, Caracterul limbii textelor slavo-romine, Bucurefti, 1946. E drept cà slavona era cunoscutà fi chiar vorbità nu numai de clerici fi pisari, formafi in fcolile de slavonie mànàstirefti fi domnefti, ci chiar fi de unii voievozi, boieri sau negustori, exponenfi ai clasei stàpìnitoare (cf. Viata feudalà . . . p. 506—507), aceasta dovedefte cit de puternicà era influenfa slavonismului in viata politicà, culturalà fi religioasà a tàrilor romine in v. XIV—XVII.
3	In studiul documentelor slavo-romine distingem mai multe categorii de lucràri:
a)	editii de documente de interes pur istorie, cuprinzind textul fi cel mult traducerea in altà limbà (latinà, rominà o, polonà) sau in transcriptie polonà, uneori numai in rezumat ;
b)	edifii de documente cu comentariu istorie fi uneori fi lingvistic (de la un documentpinà la mari codice, pe epoci) ; c) colecfii de traduceri in ròminefte, fàrà textul originai (afa numitele surete) ; d) studii istorice independente care folosesc materialul oferit de documente, e) studii diplomatico-paleografice independente, f) studii lingvistice independente, g) glosare (ca parte componentà a edifiilor sau independente), care pot fi: 1) de elemente slave, 2) de elemente rominefti, 3) de nume proprii fi geografice.
162