I. ASBMÂNÂRI ÎN SISTEMUL FONETIC AL LIMBIIOR BALTO-SLAVE §1 INDO-IRANIENE 1. Tratamentul guturalelor si problema limbilor centum §i sat,tin Palatalizarea labiavelarelor gw, kw inaintea vocalelor anterioare, tratamentul guturalelor si trecerea lui s la £ dupà i, u, r, k au fost multa vreme considerate drept arguméntele cele mai plauzibile in favoarea ipotezei, potrivit càreia intre baltoslavà si indo-iraniana apropierea ar fi mai mare decit intre balto-slavà §i germanica. Printre cei care au invocat aceste fapte lingvistice In sprijinul tezei pomenite pot fi citati aici H. Hirt si H. Arntz. Gare este realitatea? Inaintea vocalelor prepalatale, gw si kw din indo-europeanà au dat in slava £, in sanscrita j (g), iar kw a dat 6. Trebuie insà sa observàm cà: 1) feno-menul a avut loc independent 2 ; 2) coincidenza nu este, cum gresit s-a crezut, desàvir§ità. Aceastà transformare fonetica, provocata de actiunea vocalei urmàtoare si insolita de -o deplasare a articulatiei guturalelor (nu numai labiovelare) este evidentà si fireascà. Acelasi fenomen apare, dupà cum se §tie, si in limbile romanice 3. Schimbàrile sunetelor sint determinate de cauze riguroase $i se produc atunci cind existà conditii prielnice, dar in acelasi fel pe teritorii si In epoci diferite. Cu tóate acestea, fenomenul nu este generai in balto-slavà ?i indo-iranianà. Astfel, in limba lituanianà la inceput de cuvint sau de silabà guturalele se pàstreazà, iar in letonà inaintea unor i, e, ie — dau africate: g >dz, k >c. Cf. lit. kidunè «jder»: let. caune ; lit. kiáuras « gàurit, gol»: let. caurs ; lit. akìs «ochi»: let. acs: v. si. oii; lit. gyvas «viu»: let. dzlvs: v. si. zivo; lit. rugial (pi. t.) « secará »: let. rudzi ; lit. regiù « vàd »: let. redzu etc. 4. In afarà de aceasta, analiza toponimicelor letone a dovedit cà aici palatalizarea guturalelor a avut loe destul de tirziu, si anume pe la inceputul seco- 1 în ceea ce privefte tratamentul guturalelor în diverse limbi indo-europene, vezi V. GHEORGHIEV, Konifenifun o5 mdoceponeücKux eymmypaAbUbix cozAacmix u ee ompa-otceHUH na 3muMoAozuu cAae.HitCKUX c.ioa, « Beogradski medunarodni slavistiôki sastanak », Belgrad, 1957, p. 511—517. Id., HccAedosamn no cpamumeAbHo-ucmopmecKOMy HibiKomaHum, p. 27—57. Id., Bbnpocu Ha 6b/iiapcKama emuMOAozun Sofia, 1958, p. 121 —129. IV. LEKOV, Hücoku e pajaon «a tfioHo.iozuHHume cucme.uu ua cAasHHCKume e3uifu, Sofia, 1960, p. 86—88. 2 Cf. fi A. VAILLANT, Grammaire comparée des langues slaves, t. I. Phonétique, Lyon-Paris, 1950, p. 25: « Dans une partie des langues, l’opposition des deux séries des types 'kw et 'k s’est transformée en une opposition d’un type vélaire 'k, et d’un type palatal k’, et les palatales ont évolué en chuintantes ou sifflantes: skr. £ (chuintante qu’on transcrit aussi S), iranien et arménien s, et lit. /, si. s. Pour ces traitements des gutturales indo-européennes, le balto-slave s’accorde avec l’indo-iranien et se sépare du germanique. Mais le fait, si notable qu’il soit, n’indique qu’une évolution phonétique parallèle dans des langues indo-européennes voisines: on ignore complètement la longue histoire de cette évolution et les dates de ses étapes (approximativement *k> 'k’> 'c> balto-slave s> si. s)». 3 Vezi acad. AL. ROSETTI, Despre tratamentul lui k’ latin in limba rominâ, « Analele Universitâ(ii « C. I. Parhon » din Bucureçti », Séria §tiin(elor sociale, Filologie, fasc. 7, 1956, p. 33—35; Id., Istoria limbii romine, vol. I. Limba latinâ, ed. a Ill-a, Bucuresti, 1960, p. 93—98. 4 Pentru alte exemple, vezi J. ENDZELIN, Baltu valodu skanas un formas, Riga, Editura Letonâ de Stat, 1948, p. 43—44. Id., Latvieiu valodas gramatika, Riga, Editura Letonâ de Stat, 1951, p. 162, 164—165, 171, 184—196. 102