unei influente externe, a càrei motivare socialà in secolul al XVI-lea in Tàrile Romine nu ni se dà, pentru a data operele literare slavone din aceste ^àri. Forma adoptatà de literaturà depinde de substratul social intern, nu de influente externe, a càror adoptare nu poate fi explicatà declt pe baza schim-bàrilor ce se produc in acest substrat. Schimbàrile din suprastructura culturalà trebuie legate de evolutia socialà si economicà a societàri.
    Scrierile religioase care avuseserà odinioarà favoare pe lingà isiha§ti nu pot forma un curent literar venit din afarà in ^àrile noastre, eie sint un material de folosit de cei care la un moment dat au avut nevoie de dinsul. Folosirea acestor scrieri mistice de càtre un càlugàr nu poate data opera lui.
    Cit prive?te afirmaría lui Matei al Mirelor despre pu^inàtatea culturii in Jara Romineascà, ea dateazà din al doilea deceniu al secolului al XVII-lea, in plinà perioadà a « statului nobiliar », cind noile pàturi care se ridicau se indreptau hotàrit spre promovarea limbii romine la rangul de limbà literarà, §i nu prive§te a doua jumàtate a secolului al XVI-lea, vremea luptei de apàrare a puterii domne§ti (pàstràtoare a slavonismului), a§a cum se reflectà in lnvà\àturi.
    De curind, P. ij>. Nàsturel, care spune: « Màrturisim cà arguméntele aduse de Demostene Russo §i de profesoral Panaitescu pentru a aràta cà autorul Invàfàturilor este un càlugàr crescut in ascetism ne par deosebit de tari », a pus in luminà asemànàrile de conceptie §i de stil intre pisaniile de la mànàstirea Arge§ §i textul Invàfàturilor. De aci el conchide cà Invàfà-turile au fost scrise de un càlugàr §i nu de Neagoe Basarab, dar in vremea domniei acestuia *.
     Asemànàrile sint reale, dar ele se pot explica in mai multe feluri. Conform metodei criticii textelor, o asemenea asemànare se poate explica in trei feluri: prin folosirea textului A de càtre autorul textului B ; invers, folosirea textului B de càtre autorul textului A §i, in sfir§it, prin folosirea unui text comun de càtre amindoi autorii. Nimic nu ne aratà cà pisaniile ar fi fost copiate dupà Invàfàturi, o asemenea ipotezà este foarte improbabilà. Ne oprim asupra celei de a treia soluti, adicà a existen^ei unui text slavon in mànàstirea Arge§, intrebuin^at atit de autorul pisaniilor, cit §i de al ìnvàfàturilor, la date diferite.
    0	periodizare, cu oarecari demente de aproximare, a literaturii slavo-romine se poate incerca numai pe baza dezvoltàrii istoriografiei romine in limba slavonà, pentru cà numai in acest gen posedàm scrieri care alcàtuiesc
o	continuitate.
    In Moldova se constatà, in vremea lui $tefan cel Mare, o cronicà de curte scrisà sobru, care infàt§eazà, in genere fàrà comentarii, farà infrumusetàri stilistice, faptele eroice de pe cimpul de luptà, apàrarea tàrii impotriva turcilor, a tàtarilor, ungurilor si polonilor. Este cronica unui domn militar, scrisà in stil militar. In schimb, in secolul al XVI-lea, cronicile slavone ale Moldovei au cu totul un alt aspect. Cronicile moldovene§ti de la mijlocul §i din a doua jumàtate a secolului al XVI-lea, dupà un interval de oprire a genului istorie (care corespunde toemai cu vremea domniei in Jara Romineascà a lui Neagoe Basarab) capàtà infà$i§area unor scrieri retorice §i piine de podoaba impru-mutatà din cronicile bizantine versificate. Macarie, Eftimie, Azarie, care scriu
     1 P. §. NÀSTUREL, Invàfàturile lui Neagoe Basarab in lumina pisaniilor de pe biserica mànàstirii Argef, in « Mitropolia Olteniei », XII, 1960, 1—2, p. 12—23.
420