vâditâ în învâ\âturi. Ràgaz pentru lecturâ a avut, întrucît acest militar nu a participât totusi decît la cîteva campanii în perioada imediat anterioarâ domniei §i în timpul domniei. Epoca manifestârilor sale militare trebuie açezatâ înainte ; dar §i atunci, cine putea împiedica pe un om însetat de cultura sà foloseascà râgazurile pentru a citi ?
     Câ Neagoe trebuie sa fi stiut sau greceçte sau macar sîrbeste de la sotia §i rudele sale sîrbeçti, o dovede§te faptul câ putea conversa tainic eu patriarhul Nifon, despre care e greu de presupus câ stia romîneste.
     La cultura de caracter literar, pe care nu existé motive serioase sâ i-o contestâm apriori, s-a adâugat o mare experien^â de via^à: a fost contempo-ranul lui Çtefan cel Mare, a fost postelnicul unui domn diplomat, luxos, iubitor de fast §i ctitorii mâre^e ca Radu cel Mare 1, a intrigat alâturi de neamurile sale râsturnînd doi domni, a între{,inut o vastâ activitate diplomaticâ 2, a primit desigur vizita a numerosi cârturari din lumea greaeâ §i slavâ. Toate acestea sînt oeazii minunate de instruire pentru un om eu calitàti exceptio-nale çi eu o aplecare doveditâ spre culturâ3. E mai greu de presupus câ în aceastâ epoeâ de maxim avînt al culturii în Tara Romîneascâ în fruntea ^àrii stâtea un militar ignorant §i violent, decît sâ admitem câ Neagoe, asa cum îl cunoaçtem din istorie §i din Invâfâturi, a fost un om în care preocupâ-rile politice s-au îmbinat armonios eu pasiunea pentru frumos si pentru culturâ.
    Problema râmîne fireçte deschisâ pînâ la un studiu special întemeiat pe documente constrîngâtoare. Dar avem certitudinea câ rezolvarea ei va fi în acord eu ceea ce §tim pînâ acum despre acest mare cârturar romîn, al càrui nume va trebui trecut alâturi de al unui Marc Aureliu, Constantin Porfirogenetul, Simion al Bulgariei, Vladimir Monomahul, Ivan cel Groaznic §i altii.
    Ceea ce serie mai departe P. P. Panaitescu în capitolul Neagoe Basarab, cultura fi caracterul sâu constituie pagini admirabile de resurectie istoricâ ce au transformat fantosa învâluitâ în fum de tâmîie, imaginatâ de Xenopol çi de succesorii sâi, într-un om viu çi veridic al epocii sale, o personalitate complexâ, animatâ de puternice ambitii si servitâ de o inteligentâ politica machiavelieâ.
     Neagoe Basarab, în concep{,ia lui P. P. Panaitescu este — de altfel ca si în conceptia lui Al. Lapedatu, — un domn romîn dîrz si autoritar, mîndru çi, cîteodatâ, cînd este vorba de a-§i apâra prestigiul {.ârii §i al persoanei sale, teribil în expresii ca si Çtefan cel Mare ; un iubitor de lux italian §i de fast bizantin, §i un însetat de glorie ca un autentic contemporan al Renasterii. Solii sâi strâbat la dogele Venerei si la papa Leon al X-lea, patronul lui Rafael §i Michel-Angelo. In casa |ine medie personal pe Ieronim Ragu-zanul, din acea Raguzâ unde Renasterea pâtrunde mai repede decît în Franta §i Anglia 4. Se îmbraeâ în hainâ de brocart rosu pe care sînt ^esuti eu fir de aur vulturii bicefali bizantini. Comandâ argintârie de lux la argintarii din
     1	Vezi Lista dregâtorilor domneçli din fara Romîneascâ, în « Studii çi materiale de istorie medie », vol. IV, Bucureçti, 1960.
     2	Istoria Rominiei, vol. II, p. 623, çi MANOLE NEAGOE, Aspecte din politica externâ a lui Neagoe Basarab (manuscris).
3	A se vedea în aceastâ ordine de idei caracterizarea pe care JEAN PLATTARD
o	face contemporanului sâu, Francise I, în La Renaissance des lettres en France, 6-e éd., Paris, 1952, p. 6.
     4	A. D. MIKHAILOV, Les Poètes dalmates de la Renaissance au XV — XVI-è siècles în « BecTHHK HCTopmi MHpoBQH KyjibTypbi», 1961, Nr. 1 (25).
382