moderni n-au mai reusit sà vada in el decìt un patron al càlugàrilor §i mitro-politilor, aproape un cálugár pe tron 1.
    § 5. Teza cà ar exista în învâ\àturile lui Neagoe Basar ab o contradic^ie iremediabilà ìntre ponderea elementului religios-mistic, pe de o parte, çi cali-tatea de sef de stat a presupusului autor çi de viitor çef de stat a destinatarului, pe de alta parte, pare sà fi constituit cheia de boltà a demonstra(.iilor lui D. Russo. Intre arguméntele utilizate in sus^inerea ei se aflà çi citarea unor fraze si expresii care, detasate din context çi prezentate ca tipice pentru ìntreaga facturà a lucràrii, dau ìntr-adevàr impresia cà provili dintr-o operà scrisà de un càlugàr pentru càlugàri.
    Dar la acest procedeu de argumentare se poate ràspunde în acelaçi fel, citìndu-se alte sfaturi, nu mai pu(.in paradoxale, dacá admitem cà provin de la Yarsanufie, loan Scàrarul etc. si se adreseazà « càlugàrilor neofiti ». lata unul de pildà: « Aceasta và spun eu fra^ilor, sà nu intàrsi pe sàraci, sau mìnàstirile cu leafa slugilor tale çi cu venitul lor, çi sàracii çi mînàstirile sà fie miluite iar pe slugile tale sà-i faci cersetori in zilele tale, ci trebuie foarte bine sà socoteçti în mintea ta, cît este ceiace se cuvine oçtenilor sà fie de o parte, sà nu aibà amestec eu acelea. Pentru cà ei pentru dragostea fa(,à de tine çi pentru mila cu care îi vei milui, de aceiateslujesc pe tine çi-çi vor pune capetele çi-çi vor vàrsa sîngele lor pentru tine » (versiunea slavà, p. 298—299). Sau acesta: « §i iaràsi se cuvine (...) sà aibà la masa sa diferite timpane çi gusle çi lire eu veselie. Asa faceti çi voi înaintea ostaçilor voçtri întotdeauna, ce veselie mai mare cunoaçte(.i face(,i-o ca sà se veseleascà cei ce và iubesc » (ibidem, p. 299).
    Fireçte cà prin aceasta nu s-a élucidât problema însàçi, care ràmîne în aparenté insolubilà sau cere, ca singura solutie, prezen(,a neapàratà a unui càlugàr alâturi de Neagoe Basarab. « Vom gàsi pasaje care exclud pe un càlugàr ca autor, dar vom gàsi si pasaje, mai multe chiar, care nu pot ieçi decît din pana unui monah », spune Dan Simonescu 2, çi Iorga însuçi a çovàit, fàcînd concesii tezei neautenticitàtii prin admiterea unui colaborator cleric. Petre Ç. Nàsturel a mers si mai departe cu concesiile, atribuind ìntreaga scriere càlugàrului si rezervìnd pentru domn numai iniziativa ìntoemirii si supra-vegherea ei pe parcurs 3. Noi ìnsine, in comunicarea citatà, am inclinât spre solufia unei colaboràri, ìn care rolul hotàrìtor 1-a avut ìnsà domnul.
      1	Cít priveçte adresarea « ascultafi femeilor, ascultati çi voi bàrbatilor » incriminatà de Russo (Ed. Iorga, p. 97—98; versiune slavà, Ed. P. P. Panaitescu, p. 222—223), ea nu mai apare stranie intr-o omilie care face parte dintr-o antologie de texte de edificare religios-moralà. De altfel, çi de data asta Russo se fereçte de a cita ìntregul text, spre a nu-çi submina argumentul çi pentru a làsa impresia cà atare adresare nu-1 putea privi pe Teodosie. Dar pasajul din care e desprinsà adresarea vorbeçte de necesitatea de a ìmpodobi mintea mai mult decìt trupul — recomandare perfect valabilà çi pentru un fiu de domn — iar formula de adresare însàçi sunà: «Ascultati femei, ascultafi bàrbatilor, ascultafi ìmpàràtese, ascultati imparali, ascultafi jupìnese, ascultafi dregàtori, ascultafi cei de toate vìrstele, tineri si bàtrìni. . . » (trad. P. P. Panaitescu, Cronicile, p. 269). Pentru modul ìn care obiçnuia sà utilizeze D. Russo diferitele versiurii spre a-çi susfine teza, vezi observatiile lui V. GRECU, totuçi 1 nvâtàturile lui Neagoe Basarab, II.
     2	DAN SIMONESCU, Istoria literaturii romine din sec. XVI, Iaçi, 1942—43. Curs litografiat, p. 113.
     3	PETRE Ç. NÀSTUREL, tnvâtàturile lui Neagoe Basarab in lumina pisaniilor de pe biseriea minàstirii Argef : « Credem cà Invàfàturile pentru Teodosie s-au scris de un monah foarte învâfat din poruñea lui Neagoe çi pentru fiul sàu. In ìnfelesul acesta, Neagoe care fàcuse biserici, care fàcuse evangheliare çi odoare bisericeçti, care fàcuse epitafe, patrafire etc., a fàcut çi 1 nvâtàturile» (p. 21). Admite totuçi cà únele pàrti au putut fi scrise de Neagoe.
361