slava daco-moesicà1 — si latina — ale dialectului dacoromìn, se observa trecerea ea>a chiar dacá In silaba urmàtoare nu se gàseste nici un a sau a, ceea ce ne obliga sa càutam cauza « monoftongàrii » nu in acfiunea vocalei din silaba urmàtoare, asupra « diftongului » ea, ci In ac^iunea consoanei urmate de « diftong ». In forme ca arman (< armean < si. arménim), Bai ’nume de familie in reg. Hunedoara’ (< *Beal < si. beh ‘alb’), Balos ‘nume de pers.’ (< *Bealos < si. Bèloh 2), Balotà ‘nume de pers.’ (< *Bealotà < si. Bélota 3), bat4 (< beate lat. bibitus6), mal ‘huma albicioasá, lut de culoare deschisà cu care se unge prispa §i vatra casei’6 (< meaV < si. méh ‘creta’8), pag‘( cal) cu pete albe pe cap sau pe trup’ (< *peag < si. pega ‘id.’), podbal (< podbeal ‘Tussilago farfara’ < bulg. podbjal ‘id.’)9, pribag (< pribeag < si. prébégh), sfat (< sfeat < si. Sbvétz), smad (< srnead < si. smédb), Smadovi\a ‘numele unui piriu si al unui sat in raionul Strehaia’ (< *Smeadovi\a < si. *Smédovica 10), vac 11 (< veac < si. vékb) « diftongul » ea nu e urmat de nici o silaba continind un a sau un a; cu toate acestea in locul lui ea apare a.
Tot aici trebuie amintite si derivatele cu sufixul -an (< ean < si. -énim)12 de la nume de locuri a caror tema e terminata in -v sau u : Bàzàvani (nume de
     1	Slava daco-moesicà este slava vorbità odinioara in Dacia fi Moesia, cu care romanica daco-moesicà, apoi romìna, a fost in contact ìncepìnd cu secolul al Vl-lea al e.n. Graiurile slave daco-moesice prezentau tràsàturi sud-slave orientale (bulgare). Termenul de « slavi daco-moesici » 1-a pus in circulatie A. M. SeliSÈev. (CjiaenucKoe Hacejienue e A.ióaHuu, Sofia, 1931, p. 245: cJiaBHHeflaKHÌìcKO-MH3HHCKHe).
     2	Nume de pers. derivat cu sufixul -oh de la adjectivul bèh ‘alb’ (vezi FRANZ MI-KLOSICH, Die Bildung der slavischen Personen- und Ortsnamen (Manulneudruck), Heidelberg, 1927, p. 39 [253]. In documentele noastre vechi e scris cu iat in prima silabà de ex. É-fci\eiiu (forma de genitiv) la 1433 (vezi MIHAI COSTÀCHESCU, Documentele moldo-venefti inainte de $ te fan cel Mare, I, Iafi, 1931, I, p. 350).
     3	Nume de persoanà derivat cu sufixul -ota de la bèh ‘alb’. La bulgari si sirbi avea forma K-kAo-ra (vezi MIKLOSICH, op. cit., p. 39 [253].
     4	Forma ràspindità in jumàtatea nordica a tàrii.
     5	I.-A. CANDREA — OV. DENSUSIANU, Dicfionarul etimologie al limbii romine, Elementele latine, Bucurefti, 1914, s.v. beat.
      6	Vezi Dicfionarul Academiei, s.v. humà: LR, X (1961), 1, p. 22.
     7	Forma meal e ràspindità in sud-vestul Transilvaniei. Prin pàrtile Oràstiei, meal inseamnà ‘pàmint alb din malul unei ripe ; se desprinde ca bucàfelele de piatrà’ (comunicai de acad. DAVID PRODAN). Privitor la mal (meal) in toponimia romìneascà a se vedea N. DRÀGANU, Rominii in veacurile IX—XIV pe baza toponimiei si a onomasticei, Bucuresti, 1933, p. 254. Mai demult am pus la ìndoialà — nejustificat — existenfa, in graiurile rominefti, a lui mal (meal) cu sensul de ‘pàmint, lut albicios’. Termenul acesta este insà foarte’viu in diferite regiuni ale tàrii si cu sigurantà a fost fi in trecut. De aceea cred cà N. Dràganu (l. c.) are dreptate cind considera toponimicul Mal din raion. Caransebef de origine romìneascà (vezi « Romanoslavica », I, p. 20).
      8	Fr. Miklosich (in Lexicon palaeoslovenico-graeco-latinum) il traduce prin ‘creta, syrtis, calx’. Cf. rus. ,nejt ‘cretà’. Etimologia justa a lui mal (meal) a dat-o ìncà Cihac fàcìnd insà grefeala de a-1 identifica cu mal avìnd sensul de ‘tàrm’, de aceeafi origine cu alb. mal ‘munte’ (A. DE CIHAC, Dictionnaire d’étymologie daco-romane, Eléments slaves. magyars, turcs, grecs-moderne et albanais, Frankfurt am Main, 1879, p. 183.
     9	Existà fi varianta podbealà (vezi DLRM, s.v. podbal),
     10	Vezi « Romanoslavica » I, p. 25—26. Existà si un derivat diminutiva! rominesc al acestui toponimie: Smadovicioara ‘numele a douà sate din raionul Strehaia’ (l.c.).
      11	Forma vac se ìntìlnefte mai ales in expresia a-$i face (a-fi duce, a-si trece, a-§i petrece) vacui ‘a-fi duce viata’ care poate fi auzità sub forma aceasta fi in gura bucurestenilor. Cf. DLRM, s.v. veac.
     12	Privitor la sufixul -ean, care apare fi sub varianta -an, a se vedea GIORGE PASCU, Sufixele rominefti, Iafi, 1916, p. 30: « Precedat de .y, -ean se schimbà in -are» G. Pascu dà insà fi exemple ca Moldovan, Bàcàuan (p. 303). Formularea de mai sus trebuie completata in sensul cà -ean se schimbà in -are fi dupà labiale (v, g).