Dupä acad. Al. Rosetti influenta labialei precedente 1 asupra lui ea nu poate fi justificatá foneticeçte. La întrebarea sa de ce nu s-a manifestat aceastá influen^á în clipealá, pribeag, scrobealä 2 se poate räspunde cä ín Moldova sínt íntrebuintate tocmai fórmele prezentínd actiunea labialei asupra lui ea (mai just: durificarea labialei): clipalä, pribag, scrobalä3. Pe de alta parte, dacá admitem influenta vocalei à asupra lui ea din silaba precedentá, atunci trebuie sä ne punem întrebarea de ce în foarte numeroasele forme de felul lui cernealà, sinealà, socotealà etc. etc. nu constatâm în nici un grai «monof-tongarea » lui ea. în schimb în Balotà, pag, pribag, sfat, vac etc. trecerea lui ea la a nu poate fi explicatä decît ca o durificare a labialei moi (diezate), care, în dacoromînâ, are tendin^a de a-si pierde caracterul moale. Acad. Al. Rosetti mai pune întrebarea (l.c.) cum se explicä — dacá admitem influenta labialei — monoftongarea lui ea clnd nu e précédât de o oclusivä labialâ ca, de exemplu, în daeä < deaeä. Räspunsul e simplu: tot prin durificarea consoa-nelor moi (diezate) care se prezintä ca o tendintä generalâ a limbii romîne. Forme ca (arà, tavà, sarâ, zamä, crapä, d-aici, p-acolo, pâ§a, coja, Snagov, starpà etc. în loc de fearä (far à), ¡eavà (favâ), searâ (s'arä), zeamâ, creapà, de-aici, pe-acolo, pàsea, cojea, Sneagov 4, stearpä prezintä aceeaçi depalatizare(duri-ficare) a consoanei moi ca fórmele în care ea a fost precedatä de labiale.
    Actiunea aceasta a consoanelor dure asupra lui ea §i asupra vocalelor e,
i	a intuit-o just încâ acum o sutá de ani Cipariu: dupá consoane « aspre » o vocalâ « moale » ca e sau i se schimbâ în a, respectiv î, iar ea devine a.
    Tratamentul lui ë în elementele slave (slave daco-moesice) aie limbii romîne trebuie formulât în felul urmätor: sub accent, neurmat de o consoanä sau o silabâ eu timbru palatal, e este redat în limba romîna prin ’a, adicä un a précédât de consoanä moale (diezatä), care în multe cazuri pierde, mai aies în graiurile regionale, acest caracter. Au tendinta de durificare îndeosebi africata si fricativele s\ z\ s’ /’ si labialele p\ b\ m\ f\ v’ 5.
«MOHOOTOHrH3AUHH» EA > A nOCJIE rYBHBIX COrjIACHBIX B CJIABHHCKHX 3JIEMEHTAX ^AKO-PYMBIHCKOrO H3BIKA
( Pe3WMe )
     «M0H04)T0Hrii3auHH »ea ( > a) H3 e (_b) b cjiOBax B0CT0UH0-i0>KH0CJiaBHHCK0ro (aaKO-MH3HHCKoro CJiaBHHCKoro hjih ôojirapcKoro) nponcxo>KfleHHH (KaK, nanpH-Mep, b nevastâ, tavà h flp. < cji. nevësta, cëvb) He hbjihctch pe3yjibTaT0M AeücTBHH a, à (o) H3 cjie^yioiuero cjiora Ha ea, a TeHjjeHUHH k OTBepaeHHio MHrKHX ryÔHbix coraaciibix h MHrKoro t (c). (ÜOAOÖHaH tchachumh cymecTByeT
      1	ACAD. AL. ROSETTI pretinde (Ist. I. rom., III, ed. IV, p. 91) cà O. Densusianu sustinea condi(ionarea schimbârii ea> a de o oclusiva labialâ. Densusianu n-a sustinut nici’odatâ aça ceva. Toate consoanele labiale — oelusive, nazale si fricative — au déterminât « monoftongarea » lui ea.
      2	Ibid., p. 92.
      3	Vezi, mai sus, p. 101, nótele 3, 9, 10.
     4	în documente acest hidronim apare sub forma ON-kroK (1408 — 1418) (vezi « Romanoslavica », I., p. 26).
      5	Pentru alte consoane decît labialele putem da exemple ca favâ, ametala, argâsalâ, spuzalâ, iesan, clujan, amâralâ, forme íntrebuintate mai aies în jumàtatea nórdica a tarii.
92