Sinaiei, Poiana Japului, unde i se va clädi o simplä, dar comoda vilä » 1. Aceastä §tire senzationalä n-a fost, probabil decit o purä näscocire a croni-carului anonim.
    Evenimentele politice din imperiul räsäritean pätrund tot mai frecvent in paginile ziarelor §i revistelor noastre. Acest lucru era firesc, deoarece centrul mi§cärii revolutionäre s-a strämutat ln Rusia §i privirile tuturor mili-tantilor progresisti din Europa, speranfele revolufionarilor de pretutindeni se indreptau spre muncitorimea rusä, care sub conducerea PMSDR, ln frunte cu V. I. Lenin, pregätea rästurnarea autocrazie!, lichidarea reminiscenfelor semifeudale in relafiile de productie §i in general In viafa socialä §i crearea unei noi societari. Cruci^atorul « Potemkin », cu flamura ro§ie pe catarg, ancorase in rada portului Constanta. Marinarii räsculati, primifi cu cäldurä tovärä§eascä de muncitorimea rominä asupritä §i exploatatä, au gäsit azil temporar in fara noasträ, cu toatä Impotrivirea §i prigoana autoritäfilor. Fläcärile revolufiei din 1905 fascinau privirile §i minfile. Nu numai ziarele muncitorefti cotidiene sau säptäminale, dar pinä si revistele lunare, (de exemplu, nou apäruta « Viafa romineascä », de§i grupa pe reprezentantii de frunte ai poporanismului), ii informeazä cu regularitate pe cititori asupra desfä^urärii revolufiei, dezbate-rilor din Dumä, represaliilor singeroase din partea tarismului. Se comenta pe larg §i se protesta impotriva introducerii stärii de asediu ln numeroase gubernii si a pedepsei cu moartea, a cruzimilor la care se dedau apärätorii zelo§i ai autocratici in inäbufireä valului revolutionär. Solidaritatea cu räscu-latii ru§i s-a manifestai aproape in toatä presa progresista romineascä.
    lntr-o asemenea atmosferä, curind dupä izbucnirea räscoalelor färäne§ti de la noi, inecate in singele a 11 000 de oameni, critica literarä revine la operele lui Tolstoi si mesajul lor.
    Revista « Floarea darurilor » publicä un artieoi al lui Nicolae Iorga, in care se relevä faptul cä in Tolstoi « nu numai Rusia, dar lumea intreagä au incä pe unul din cei mai mai mari oameni ai timpului de fafä . . . »2, insä criticul ii dä aceastä inaltä apreciere nu atit pentru semnificatia socialä a operelor literare, cit pentru « sufletul säu de credinfä si bunätate ». Sensul acestor cuvinte este precizat apoi in articol §i dezväluie pozifia singularä, dar profund eronatä a criticului. Iorga nu urmäre^te in cadrul articolului säu problemele fundamentale ale epicei tolstoiene, nu incearcä sä stabileascä mäcar sumar coordonatele ei majore, ci i§i axeazä articolul pe ideea cä nu se poate vorbi de un declin al facultäfilor creatoate ale lui Tolstoi, cä misticismul si predica de esenta crestinä (pe care Lenin, cum stim, le atribuia « mo^ierului scrintit intru Hristos ») n-ar diminua citu^i de putin valoarea operelor lui.
     Recunoscindu-i puterea « de evocatie färä pereche » a unei lumi §i epoci intregi cu tóate cúrentele de idei, cu «toate patimile timpului », Iorga nu se opreste la ele, ci le expediazä intr-o singurä frazä. El se ridicä impotriva criti-cilor progresisti care, dupä pärerea lui, au rostit o « superficialä si lesnicioasä osindä: decadere, släbire a insusirilor productive, misticism, manie religioasä ! ». Justificarea atitudinii sale, arguméntele invocate nu fac decit sä dezväluie acceptarea misticismului $i fanatismului tolstoian, pe care Iorga il numeste « simplicitate evanghelicä », in stare « sä inaile mai mult decit mindria ».
     1	« Luceafärul », 1902 nr. 6, p. 96.
2	NICOLAE IORGA, L. Tolstoi, in «Floarea darurilor» 1907, nr. 16, p. 241.
271