vom gasi ln 1915 in paginile « Epocii » sau ale altor publica^ii conservatoare §i liberale. Dimpotrivä, presa cu orientare progresista a relevat problematica profund socialä a piesei, atitudinea ei criticä, ìndemnurile la protest. Astfel « Via(.a Romineascä » aratä cä « problema räului §i a nenorocirilor umane s-a infä^isat lui Gorki drept consecin(,ä imediatä §i fatalä a nedreptei alcätuiri sociale»1, ßi mai limpede scotea in eviden^ä « Lupta (Rominia Muncitoare)» valoarea agitatoricá a piesei gorkiene: «Traiul mizerabil pe care-1 due eroii lui Gorki in acest azil de noapte, nedreptatea strigätoare pe care o zäresc deodatä, face ca in sufletele lor sä incotyeascä uneori sämin^a urei si revoltei»
    Succesul repurtat de drama lui Gorki la Bucure^ti a indemnat §i conducerea Teatrului National din Iasi s-o repunä pe afi§ (stagiunea 1915—1916), aducind §i unele modificäri in interpretare. Astfel rolul actorului a fost de asta datä incredin^at lui State Dragomir ,care a avut « o frumoasä creare,. . . (ce) i-a atras o admiratie meritatä »3.
    E interesant de semnalat cä, in timpul räzboiului iji al refugiului (1916—1917), trupa ieseanä a fäcut citeva deplasäri prin oracele din Moldova (de pildä, la Boto§ani, Bacäu etc.) cu un repertoriu in care figura la loe de cinste Azilul de noapte 4.
    In perioada dintre cele douà ràzboaie mondiale atmosfera nu a fost in genere propice difuzàrii literaturii ruse. Cercurile guvernante burghezo-mo§iere§ti au dus o politica sistematica de impiedicare a ràspindirii acestei literaturi, ale cèrei idealuri progresiste §i caracter realist-critic nu-i putea fi pe plac. Totu§i, in primii ani de dupà 1917, sub inriurirea directà a Marii Revoluti Socialiste din Octombrie §i a avintului mi§càrii muncitore§ti, care §i-a gásit expresia cea mai vie in intemeierea Partidului Comunist, literatura rusà a gásit o circulare ceva mai largà, mai intensà decit in anii urmàtori. Spre aceastà literaturà §i-au indreptat privirile inulti scriitori de frunte ai literaturii noastre, care au càutat in ea pilde §i indemnuri de urmat. Intr-un artieoi din 1921, intitulat sugestiv Spre literatura rusà, Cezar Petrescu vorbea de « succesul intimpinat de literatura ruseascà in toatà Europa », pe care-1 explica prin « ingenuitatea §i curajul bàrbàtesc cu care e prività via^a de càtre scriitorii Rusiei », prin « setea . . . de-a gasi alte ràspunsuri intrebàrilor la care bàtrinele civilizatii s-au mul(,umit cu soluti amagitoare, convenzionale iji fragile. . . » Cezar Petrescu i§i incheia articolul cu indemnul semnificativ: « Fie ca drumul dibuirilor noastre sa treacà pe acolo unde au cules atit de piine de seva roade Tolstoi, Gogol, Dostoevski, Gorki »5. Iar ziarul « Rampa» afirma in 1922 cà faptul « cel mai remarcabil » al vremii « este apari(,ia literaturii dramatice rusesti in mi§carea teatralà romineascà »6, pentru a màrturisi curind dupà aceea din nou: «literatura dramaticà ruseascà ì§i face loc din ce in ce mai mult pe scenele noastre »7. Atestàri de acela^i fel ne aduc §i
      1 Art. cit.
      s Art. cit.
     3	AGLAE PRUTEANU, Amintiri din teatru, p. 230.
    4	AGLAE PRUTEANU, ibidem.
6	ION DARIE (CEZAR PETRESCU), Spre literatura rusà, « Gindirea », Cluj, 1921,
1	oct., p. 201—203.
      ' Teatrul rusesc la noi, « Rampa », 1922, 9 febr., p. 1.
     7	Cronica teatralà: Crimà fi pedeapsà, «Rampa», 1923, 12 oct., p. 6.
303