veftilor: «un cocon de boieri ce-1 chema Neagoe »*. impotrivirea boiereascà fata de domnia autoritarà a unui Mihnea « cel Ràu » a fost condusà, zice Viafa lui Nifon, de « un neam carele era mai ales si mai temàtor de dumnezeu, càruia era numele de mo§ie (de mostenire — n.n.) Banovetii, adecà Bàsàrà-be§tii »2. Se in^elege cà este vorba de Craiove§ti. « Rugàciunile » lui Nifon aparà aceastà familie « §i niminelea nu putea sa se potriveascà lor, ca fi lui Moisi marele proroc » 3. Deci, « acei boieri direpti » se due sà se plingà sulta-nului, care mazile§te pe Mihnea si tot ei ridica in scaun pe Vlad cel Tinàr, care jurà credin^à Craiove§tilor. Scoaterea lui Mihnea din domnie s-a fàcut cu ràzboi, prin ostile conduse de Craiove§ti. Neagoe comanda una dintre cele trei cete boiere§ti §i biruie^te in lupte partiate, ceea ce face pe Mihnea vodà sá exclame: « De vreme ce fàcu puiul leului a§a, darà cind va veni leul cel mare, ce va face»?4. Puiul leului este Neagoe, dar domnul se teme §i considera mai mare si mai primejdios pe « leul cel mare », adicà pe Pirvu Craio-vescu — acesta stà pe primul pian politic. Vlad cel TSnàr, continua Viafa lui Nifon, a domnit bine « pina cind au ^inut (recte a ascultat — n.n.) sfatul acelui neam ales de dumnezeu al Bàsàràbe^tilor » (Craiove§tilor)5. Cind insà a incercat sa se elibereze de tutela lor, « atunce pogori pre dinsul minia lui dumnezeu ». Scriitorul vrea sà arate cà numai Craiovestii se bucurà de favoarea divina. E1 subliniazà cu orice prilej cà Neagoe este unul dintre Craiovesti §i nu fiu de domn. Cind Vlad incepe sà bànuiascà pe Neagoe cà vrea sà ia domnia, Craiovestii declarà, impreunà cu al(,i boieri: « Neagoe este cu adevàrat fecior al nostru... cum §tiu toti boierii jàrii Muntene§ti »6. Craiovestii se plíng impotriva domnului la turci §i Mehmed pasa « se aprinse cu dumne-zeire spre ràscumpàrarea (ràzbunarea — n.n.) acelui neam»7. Turcii, crede naivul scriitor, sínt instruméntele dumnezeirii, pentru apàrarea Craiovestilor. Deci Vlad fu ucis, iar Neagoe a fost ales domn de càtre adunarea |àrh 8- Din domnia lui Neagoe Gavril nu mentioneazà nimic altceva decit opera de ctitor; partea politicà a Viefii lui Nifon se concentreazà in jurul ideii cà ultimii repre-zentanti ai dinastici muntene (Radu cel Mare, Mihnea, Vlad cel Tinàr) au fost domni rèi §i cà i-a pedepsit dumnezeu, pentru cà au vrut sà scape de tutela Craiovestilor, iar Neagoe, care era unul dintre Craiovesti, a fost ales domn, pentru cà intotdeauna divinitatea a stat de partea acestei familii, folosind chiar pe turci pentru ridicarea lor. Ridicarea in scaun a lui Neagoe este prezen-tatà numai in funere de lupta pentru putere dintre Craiovesti si familia domnitoare.
    Viafa lui Nifon este scrisà de un contemporan, cu scopul de a proslàvi pe Craiovesti, ea reprezintà adevàrata atmosferà politicà a domniei lui Neagoe, tutelatà de marii boieri ai grupàrii cu care era inrudit prin singe.
    Invàfàturile nu corespund cu aceastà situale politicà, eie n-au putut fi scrise de un domn §i in vremea unui domn tutelai de o partidà boiereascà, din care el insu§i fàcea parte, eie corespund unei vremi de crizà a autoritàri domne^ti in conflict cu marea boierime, de rezistentà a domnilor impotriva
     1	Viafa lui Nifon, p. 11
     2	Ibidem, p.	14 —15.
     3	Ibidem, p.	15.
     4	Ibidem, p.	17.
     5	Ibidem, p.	18.
     6	Ibidem, p.	17.
     7	Ibidem, p.	19.
     8	Ibidem, p.	18.
414