Forma reduplicatä tet a fost inlocuita în curind eu forma întâritâ ten (ta+ particula emfaticä n&) \ la fel ca §i în celelalte limbi slave de apus2.
    Pentru limba polona veche devine caracteristicä folosirea tot mai larga a particulelor deictice si a adverbelor deictice pe lînga pronumele demonstrative, în scopul precizärii si întaririi sensului lor lexical. Astfel, ca rezultat al contopirii pronumelui demonstrativ h eu particula m, a apärut forma ten a pronumelui demonstrativ de gen masculin ; prin întarirea acestei forme eu ajutorul adverbului deictic tam a apärut mai tîrziu forma tarnten, pentru indicarea unui obiect îndepârtat.
    Folosirea unor mijloace lexicale suplimentare în scopul determinärii mai précisé a pozi^iei obiectului, a fost pricinuità pe de o parte de disparitia pronumelui *Sb din sistemul pronumelor demonstrative, iar pe de alta parte de pierderea treptatä a sensului lexical al pronumelui on s, acesta capatînd func^ia de pronume personal, în locul pronumelui *jb > i 3.
    în monumentele scrise din sec. XIV — XVI a avut o largä räspindire particula de întarire to, care avea diferite nuance în diverse contexte. De pildâ, ea se foloseste în scopul întaririi si precizärii pronumelui demonstrativ.
    în Kazania Swiçtokrzyskie: «A przeto mowi tato slowa: krol twoj idzie ...» (N.z.j.p., p. 107). « Tato slowa ten to ociec éwiçty powiada... » (N.z.j.p., p. 112).
    Particula to precizeazä sensul lexical al pronumelui demonstrativ în cazurile în care este vorba de un obiect absent, în scopul delimitärii lui de alte obiecte. De ex.: « To slowo. . . w tem to mieécie Corrozaim, w piekle wiekujem, smirtnymi grzechy zanurzone i utonçlo » (Kazania Swiqtokrzyskie, N.z.j.p., p. 105). Sau: « . . .Ize pisze siç nam o tem tako ize (gdyz) jest on krola te to ziemie Indyje jest byl okrzcil ». (Kazania Gnieinieùskie, N.z.j.p., p. 131).
    Astfel pronumele demonstrativ ten, ta to a cäpätat o nuança suplimentarâ
—	de indicare a obiectului îndepartat în spa|iu (care se aflä în afara cîmpului vizual).
    Particula to poate avea si sens temporal, indicînd îndepartarea în timp. De obicei, ea figureazâ eu acest sens în naratiuni despre întîmplâri si fenomene trecute: « A to w ten to czas gdyz ci se\ k nam z niebios swiçci anjeli wisiel^c siç byli stçpowali » (Kazania Gnieéniefiskie, N.z.j.p., p. 129).
     în unele cazuri, grupul ten to (to to, ta, to etcj, în istorisirile despre trecut, indicä un obiect sau un fenomen apropiat, vizibil. De exemplu, în Kazania Gnieéniefiskie: «A przez to gdyz ci siç Chryst jest byl na ten to swiat narodzil, tedy wiçc... » (N.z.j.p., p. 129). Dupâ cum se vede din cele arätate mai sus, particula to în textele polone din secolele al XIV-lea — al XVI-lea a jucat un roi important ca mijloc suplimentar de exprimare a unor rela^ii spatiale çi temporale.
      1	Cu particula m a fost intärit $i pronumele demonstrativ *jb (in polona veche jen — pronumele relativ « care »). Z. KLEMENSIEWICZ, T. LEHR-SPLAWI1ÍSKI, S. URBAÑ-CZYK, Gramatyka historyczna jezyka polskiego, Warszawa, 1955, p. 312; FR. SLAW-SKI, Slownik etymologiczny jezyka polskiego, vol. I, Kraków, 1952—1956.
     2	In limba cehä forma len este atestatä in monumentele cele mai vechi. JAN GEBAUER, Historická mluvnice ceská, p. 442 ; forma smom (e + t a + t s) a apärut in limba rusä in a doua jumätate a sec. al XVII-lea. P. I. CERNlH, MecmouMemue (popmu <oemomn, «SHmom», u m.d. «JJoKAadu u cooömeuun $uaojiozuh.	Mry», fasc. 8. 1949.
      3	O explicate interesantä in legäturä cu aceastä problema o gäsim in lucrarea acade-micianului L. A. BULAHOVSKI, HcmopmecKuü KOMMenmapuü k pyccKOMy AumepamypHOMy MbiKy, Kiev, 1958, p. 175 (disparitia pronumelui i, ca rezultat al omonimiei cu conjunc(ia
 i	« fi »).
131