gr. ccpu, lat. fuit ; v. si. berg, dar scr. bhdràmi, gr. cpépcu, lat. feró, got. baira, arm. berem ; v. si. (o)déti, délo, lit. déti « a pune », let. dèties (refi.), dar scr. adhàm « eu am pus », gr. è'0r)xa, lat. faciò, feci, v. engl. dòn « a face », got. ga-deths « actiune », arm. ed « el a pus»; v. si. medi,, lit. medùs, let. medus, dar scr. màdhu, os. Mbid, gr. fié0o, v. isl. mjgdr ; v. si. nebo, lit. debesis, let. debess, dar scr. nàbhah, gr. vétpo$, ahd nebul.
     In al doilea rind, pierderea aspiratiei este un fenomen fonetic care se observà §i in alte grupuri indo-europene: celtica, albanezà, armeanà §i germanica *.
    In asemenea imprejuràri este dar cà argumentul invocat de H. Hirt §i H. Arntz isi pierde semnifica^ia: disparitia aspiratiei s-a produs independent in diferite grupuri indo-europene 2.
     4. Contopirea vocalelor a si o (H. Hirt §i H. Arntz; acesti autori adaugà insà cà fenomenul cuprinde si germanica).
    In protoslavà (perioada mai veche) o din indo-europeanà s-a contopit cu a, asa cà in epoca balto-slavà apare a. Pe teren slav acest a a dat ulterior o; in balticà s-a pàstrat insà a.
     In slavà a §i o din protoindoeuropeanà au ca reflex a. Aceasta are insà loc numai in pozitie ini^ialà §i in interiorul cuvintului, càci in silabele finale tratamentul lui a §i 5 este diferit 3.
     In lituanianà, lui à din indo-europeanà ii corespunde, de regulà, o (ó), iar lui o — diftongul uo. Cf. v. si. dati, ‘dar’, lit. dtioti, let. dot, v. prus. dàt, scr. dà, dada, v. iran. dà, dada, gr. 8i5b>(j.i, S&pov, arm. tur, lat. dònum.
     In germanicà 5 > a 4 ; à >o.
     Dupà cum se stie, una din particularitàtile caracteristice vocalismului indo-iranian este contopirea vocalelor è, o si à din indo-europeanà in à.
     Dacà avem in vedere cà, atit limbile balto-slave, cit si cele germanice 1-au conservat pe è initial si confundà numai vocalele o si à 5, atunci se intelege cà sintem in fa|a unui fenomen fonetic comun limbilor balto-slave si germanice, nu celor balto-slave §i indo-iraniene.
II.	PROBLEMA ASEMÀNÀRILOR DOMENIUL MORFOLOGIEI
     Unele concordante au fost semnalate si in morfologia limbilor balto-slave §i indo-iraniene. Dintre acestea men|,ionàm:
     1.	Disparita lui -r la nom. sg. al temelor in -r-. Gf. v. si. mati, lit. mòte, let. mate, v. prus. muti si mothe, scr. màtà, v. iran. mòta, os. (dialectul iron) mad, (dialectul tagauric) madae, dar pers. màdar, gr. (dor) p-àTrjp, (ion.)[i^Tr)p, lat. màter, v. irl. màthir, v. isl. móder, arm. mayr, toh. A màcar, toh. B màtar.
     1	Vezi fi A. V. DESNITKAIA, op. cit., p. 151. Pentru celtica vezi exemple la H. LEWIS fi H. PEDERSEN, CpaenumenhnaH epaMMamuxa Kejibmcxux H3bixoe (traducere din limba engleza), Moscova, 1954, p. 155—157.
     2	Cf. fi A. V. DESNITKAIA, op. cit., p. 151.
     3	Vezi J. OTRIJBSKI, op. cit., p. 28—29.
      4	In albanezà * a fi * o s-au suprapus, dìnd a. Indo-europeanul * o a dat a in daco-moesianà fi tracà. Vezi V. GHEORGHIEV, Eb.mapcxa emuMOAoeun u OHOMacmuxa, Sofia,
1960,	p. 107, 150. Id., Raporturile dintre limbile dacà, tracà fi frigiand, « Studii clasice »,
II	(1960), p. 49, 52, Id., Albanisch, Dakisch-Mysisch und Rumànisch. Die Herkunft der Albaner, « Ba-iKancKO e3MK03HaHne », II (1960), p. 5, 14. Id., La toponymie ancienne de la Péninsule Balkanique et la thèse méditerranéenne, Sofia, 1961, p. 8, 11.
     6	In balto-slavà nu insà pretutindeni. In legatura cu aceasta vezi J. OTR^BSKI, op. cit., p. 28—29.
106