florilor lor m-am ràcorit, fi ochii miei se reveniau de roua si de veselia florilor lor, fi nu numai ce ma veselea cu veselii fi mà bucura, ce incà fi capetele sà fi le puie fi sìngele sà fi-1 verse to^i voiau fi erau bucurofi pentru mine» (ms. 109 f. 140; Iorga, p. 182).
      «... Iar acum, fàtui mieu, eu te las sà fii gard gràdinii mele fi sà o pàzefti, cum o am pàzit fi eu ; cà, dacá o vei pàzi fi-i vei fi gard cu zidul de piatrà, cum am fost fi eu, deci, ei cum cugeta sà-fi verse sìngele fi sà-fi puie capetele pentru mine, afa-fi vor vàrsa sìngele fi-fi vor pune capetele pentru tine, sau pentru fieftecare donni care va face fi va pàzi aceste invàfàturi ale mele, fi niciodatà nu vor da spatele vràfmafilor voftri. §i cum ma umbriau $i mà ràcorea fiorile lor fi lua ochii miei roao fi veselie din fiorile lor, afa fi pre voi và vor umbri fi và vor ràcori fi vor lua ochii voftri roao fi veselie de la dìnfii. Iar de và va invàda rineva sà intrafi in zidirea lui dumnezeu fi in gradina mea cu securea, fàr-de poruñea lui dumnezeu fi farà cìt và ìnvàf eu, deci voi sà da^i seama ìnaintea domnului nostru Iisus llristos. Cà eu nu và invà{ sà faceti afa, ci và ìnvàf cà se cade domnului carele ifi cauta de gradina sa sà o curà{eascà de toate nuielele cele uscate care nu fac rod, insà cu lege fi cu judecatà (ms. 109 f. 141 — 142 r).
      . . .Afa fàtui mieu, slugile tale, care-fi vor grefi, nu le tàia pentru cuvintele oamenilor, nici ¡1 bàga in foc, ci-i iartà grefala, màcar de fi-ar fi fi grefit, fi-1 inva^à, clndai doar s-ar intoarce, sà fie ca alte slugi care-fi vor sluji cu dreptate. Iar de nu se va intoarce efti volnic sà-1 tai, ca fi pe acel pom sterp » (Ms. 109, f. 142 r—v; Iorga, p. 181—184).
    Dupà pàrerea noastrà, acest mod de a gindi, concretizat aici lntr-un capitol special, dar prezent In toate celelalte capitole, precum fi imbinarea, paradoxalà in aparenta, dintre punctul de vedere autoritar, autocrat, centra-lizator cu acela care se apropie de imaginea domnului ideal in concepta unui Grigore Ureche, domn care, « boierilor le este pàrinte, la cinste mare-i tine §i din sfatul lor nu iese » 1 dateazà precis Invàfàturile : ele reflecté o epocé istoricé de relativ echilibru intre domnia centralizatà fi clasa feudalilor, o epocà in care aceasta din urmà nu mai este opusà domniei ca o for^à ostilà, ci acceptà supremazia domnului in stat cu condita ca fi domimi sà renunj-e la represiunile impotriva boierimii, uzind de prerogativa pedepsei capitale numai « in extremis » fi fa^é de incorigibili. 0 asemenea epocà a fost marcatà de domnia lui Neagoe Basarab.
    Afa cum a remarcat $t. $tefànescu, incà din a doua jumàtate a secolului al XV-lea ifi face loe o nouà metodá de centralizare a statului, prin care domnul solidarizeazà cu obiectivele sale centralizatoare o parte din boierime, acordin-du-i dregàtorii importante in stat, onoruri fi posibilítate de imbogàtire 2. In felul acesta, o parte din boierii mari renuntà la opozitia fa(.à de autoritatea domneascà fi se transformé ei infifi in instrumente ale operei de centralizare. Craioveftii, cea mai puternicà fi una din cele mai bógate familii boieresti din farà Romineascà, sint exponen^ii acestei tendinee. Impreuné cu rudele fi prietenii lor, ei alcétuiesc o puternicà grupare boiereascà ce sprijiné eforturile de centralizare ale lui Basarab Jepeluf, Vlad Célugàrul fi Radu cel Mare, cu condita ca aceftia sà le asigure un rol dominant. Ei exercité un adevérat control asupra domniei fi conflictele izbucnesc numai atunci cind domnii incearcé sà se scuture de tutela acestei puternice familii. Dar aceste conflicte nu sint cauzate de dorinta de a reveni la vechile stèri de lucruri, ci de a avea pe tron un domn favorabil lor. « Defi uneori se manifesté ca forte de descentralizare, ei nu urméreau in fond férimitarea statului feudal farà Romlneascé, ci céutau prin toate mijloacele sé-fi subordoneze domnia, sà punà in fruntea térii un domn din familia lor. Craioveftii se manifesté ca factor de descentra-
     1	Letopisetul fàrii Moldovei, Ed. P. P. Panaitescu, Ed. II, Bucurefti, 1958, p. 218: portretul lui Petru ijchiopul.
     2	fyT. ¡JTEFÀNESCU, Inceputurile bàniei de Craiova. Pe marginea unui document recent publicat, in « Studii fi materiale de istorie medie », voi. I, Bucurefti, 1956, p. 325—332.
23	— c. il
353