Comparînd formulele din documentele noastre cu acele din documentele bulgäresti, constatâm cä in acestea din urmä, în locul lui wEHT'feAk se foloseçte în mod obisnuit	ea în exemplul: T©A\oy k*kcémécthivmo8 \w,wy cTaro h
crtdKHoro KiAHKOiWiïiMiHHKa... awau cTaro h caaKHarc « acelui a tot cinstitor loca§ al sfîntului si slävitului marelui mucenic... locaçului sfîntului §i slävitului » (1342, I. Ivanov, Ei/ieapcxu cmapunu d. 4, p. 588—589) ; în aeelasi document, în aceeasi formula apare §i orpa^a: hhwi;h twe kk orpaA'b CTaro h caaKHaro KiAHKOMAKHHKa « cälugärii care (se aflä) în locaçul sfîntului si slävitului mare mucenic » (p. 590).
    ©EHTtah are la bazâ slav. com. * obvitëla1 care în textele slave vechi însemna «Behausung, Herberge, locuintä, adäpost»3 astfei cä în cadrul slavo-nei noastre de la «locuintä» çi-a restrìns sfera sensurilor la «locas de rugäciune». Cuvîntul se pästreazä ca arhaism în limba rusä-oöumeAb « minästire » §i figurât «locaç, adäpost», în bulgarä — oôume/i « mänästire » iar în sîrbocroatâ oôume/i « familie ».
    în documentele privitoare la relatiile Järii Romînesti eu Brasovul se mai folosesc termenii caaaw §i aanaui.
     Gartaui « sälas, locuintä, adäpost » în slavona de la noi apare ca un împru-mut din magh. szdllâs 3 §i se întîlneste în documentele emise începînd eu a doua jumâtate a secolului al XV-lea. De pilda: h HfKdHTt4 hav	caAam
« si nu le mai dati säla§ » (1480, Bogdan, Relafii, d. 224, p. 274) ; h j\,a ha\amo caAaui h AaKaui 8 rocnoACTKa kh « si sä avem sâla§ si lâcaç la domnia voastrâ » (1508—1509, Bogdan, Relafii, d. 250, p. 306).
    în limba romînâ moderna prin cuvîntul polisemantic sàla§ se desem-neazä: 1) adäpost unde cineva capätä gäzduire vremelnicä, 2) constructie rudimentarä folositä ca adäpost vremelnic, 3) locuintä, casä, 4) a§ezare ome-neascâ, 5) micä asezare de tigani (nomazi), grup de familii de tigani (nomazi) §i 6) (regional) sicriu, cosciug (DLRM, p. 738). în limba maghiarâ szdllds desemneazä: 1) logement, logis; 2) (agr.) hameu, porcherie; 3) gîte pour la nuit ; 4) abri ; 5) quartier 5.
     Sensul régional de « coçciug, sicriu, näsälie » este träsäturä specifica a limbii romîne în care poporul a aplicat numirea ce o dädea locuintei propiu zise sicriului considérât « locuintä vesnicä »e. în limba romînâ, din rädäcina maghiarâ a cuvîntului sälas, s-au format: sàlàsel, a säläsi, a säläslui, sâlà§lu-intà si sâlàsluire.
    Tefmenul, eu sensuri mai mult sau mai putin schimbate a intrat în toate limbile slave: bulgarä — ccuiam « colibâ de lemn », sîrbo-croatâ — luamui « ferma, gospodärie täräneascä », rusä — unanam 7 « colibâ », cehâ — salas « casä täräneascä » si polonä — szalas « baraeä ».
     1	VASMER, REW, t. II, p. 240.
    2	SADNIK und AITZETMÜLLER, Handwörterbuch, p. 72.
     3	TIKTIN, RDW, t. III, p. 1355.
4	I. BOGDAN, nota 1, p. 274 considera cä hìimhtì pare a fi o greçeala în loc de himohti
6 AURELIAN SAUVAGEOT, Dictionnaire général francais-hongrois et hongrois-
Jrancais, deuxième partie, Budapesta, 1937, s. v.
     6	Vezi 8. C. MÎNDRESCU, Elemente ungure§ti in limba rominà, Bucuresti, 1892, p. 180.
     7	VASMER, REW, t. Ili, p. 367 considera cä uia/iaui din limba rusa este element turco-tâtar; de aceeaçi parere este MLADENOV EmuMojiozunecKu pennuK, p. 567 care considera cä cajiam din limba bulgarä este turcism ; Travnicek afirmä cä termenul ceh salai este de provenienza maghiarâ Slovnik jazyka ceského, p. 1373; în limba romînâ este considérât tot de origine maghiarâ, TIKTIN, RDW, t. Ili, p. 1355.
143