Pe urmà, acest detasament, format spre sfinitili revolu$iei muntene, in imprejuràri care se vor arata mai departe, nu a fost recrutat, cel putin in marea lui majoritate, dintre democra^ii poloni aflàtori de mai inainte in Moldova.
    Detafamentul polon a fost regrupat de càtre càpeteniile democratilor poloni in pàdurea Grozefti de pe Oituz (8 km. sud-vest de Onesti) spre sfirsitul lui august 1848, dintre soldati si ofiterii poloni (poate si rusi), care dezer-taserà din armata taristà ajunsà pe Siret. Aceastà afirmatie nu se sprijinà numai pe cunoasterea imprejuràrilor exceptionale, care au determinai organi-zarea fi impingerea detasamentului spre munfài Buzàului, ci fi pe o relatare contemporanà apàrutà in organul burgheziei germane din Bucurefti — « Buku-rester Deutsche Zeitung » de la 11 octombrie 1848 — , in care membrii grupu-lui polonez sint numiti « dezertori, in cea mai mare parte polonezi »1. Cu privire la Jinuta militarà a ostafilor poloni, existà fi màrturiile tàranilor din Vintilà-Vodà si Lopàtari, culese 50 de ani mai tirziu de prof. B. Iorgu-lescu « de la martori oculari, demni de toata increderea »2.
     In aceastà ordine de idei, se poate pune intrebarea: de ce dezertaserà? In atmosfera revolutionarà a anului 1848, polonezii, din cauza contradictiilor de clasà (aristocratia polonà, de teama maselor populare, se sprijinea pe autocra^iile stràine: rusà si germanà) fi a concentràrii de forte militare in tinuturile respective, n-au izbutit sà dezlàntuie o revolutie proprie, dar au gàsit prilejul sà-fi manifeste vointa lor de a inlàtura, prin revolutie, relatiile feudale si stàpinirea stràinà in vederea restauràrii unei Polonii independente.
     In fruntea acestei lupte se aflau, dupà cum am vàzut, republicanii demo-crati, a càror activitate se desfàfoarà, in bunà parte, fi pe teritoriul Moldovei.
     Unul din mijloacele la care au recurs in lupta lor pentru revolutie a fost, desigur, fi mobilizarea compatriotilor lor afla^i in Moldova, dar au càutat mai ales sà atragà ostafii poloni din armata rusà in Moldova, spre a fi regrupati si trimisi sà lupte in Galizia sau in Ungaria. Insàfi conducerea oficialà a emigratici polone reeunoafte cà in vara anului 1848 « dezertorii din armata rusà ar fi numerofi in Moldova » 3.
     Un alt mijloc de luptà, mai putin folosit, dar mult mai indràznet, a fost si organizarea unor ciocniri si hàrtuieli ale detasamentelor si convoaielor ruse izolate, provocarea unor miscàri in armata rusà, in rindurile càreia se aflau multi ofiteri fi soldati rufi care simpatizau cu cauza lor, cum vor simpa-tiza, cind vor ajunge in Transilvania, fi cu cauza maghiarà 4, spre a slàbi astfel forta de luptà a tarismului — jandarmul absolutismului feudal in Europa de ràsàrit. Organizarea acestui complot s-a desfàfurat in pàdurea Grozefti,
 1	Flüchtlinge, grdsstentheils Polen. Vezi fi Vestitomi rominesc din 2.X.1848.
      2	Intre aitele, fàranii ifi amintesc de « 70—80 polonezi tineri, bine imbracaci, cu mantài de mátase aruncate pe umeri, inarmafi cu pufti cu 2 tevi, pistoale fi alte árme, executind zilnic, in curtea manàstirii exercifii de luptà ». §i Iorgulescu adaugà: Copiii satului curiofi ii urmàreau peste tot, fi acum (1890), defi sint oameni de cìte 55—60 de ani, pàstreazà atit de bine amintirea lor incit aproape pot spune fig:ura fiecaruia dintrinsii fi locul ce-1 ocupau in front » (Cf. Un epizod necunoscut din istoria revolutiunii anului 1848, petrecut in muntii Buzàului, in comunele V. Vodà si Lopàtari, in revista « Arhiva » Iasi, 1892, III, 2—3, p. 132—137.
    3	Memoriul conducerii oficíale a emigratiei polone càtre Butkiewicz, din 12.X.1848, in op. cit., p. 72. Cit despre simfàmintele ofiterilor poloni din armata {aristà, care prin restaurantele din Bucurefti ìnchinau « in sànàtatea Poloniei », vezi « Gazeta Transilvaniei », Nr. 93—96 din 15/25.XI.1848.
     4	A. S. NIFONTOV, Rusia in anul 1848, Moscova, 1949, p. 297—300.
82