democratic international de la Londra, pentru asocierea mi§cärilor revolutionäre din toatä Europa. Atunci se produce o apropiere ìntre democrazia polonà ?i emigratia rominä, apropiere despre care nu avem pina acum decit date indirecte, càci documentele ne lipsesc. Anume avem ecoul acestei apropieri la partidul conservator polon, care pina atunci pàstrase locul intii si aproape exclusiv in relatiile dintre emigranti poloni si cei romini. In 1850 Czajka Czajkowski, reprezentantul partidului conservator polon pe lingà Poarta Otomanà, a vrut sä oblige pe emigratii romini sä renunte la retatile cu « Democrazia polonà », dacä vor sä se mai bucure de sprijinul diplomaZiei lui Adam Czartoryski. Aceasta Insemna cà la acea datà relaZiile emigraZiei romine cu democraZii poloni ajunseserà la o mare dezvoltare, pe care n-o avuseserä inainte. Dar Czartoryski räspunde reprezentantului säu la Constantinopol cà nu crede necesar un asemenea demers ¡-¡i cà va continua sä acorde rominilor sprijinul säu, in interesul generai x.
    Stringerea legäturilor ìntre emigraZia rominà si Democrazia polonà este, dupà cum se vede, o urmare a schimbàrii atitudini acesteia din urmà in politica internaZionalä si aderarea la aliala revoluZionarä a popoarelor. Astfel in ianuarie 1850 N. Bälcescu intrà ca membru in Comitetul InternaZional de la Londra, in care se aflau si doi poloni, Lubomirski si Branicki, amìndoi nobili, dar independenZi de acZiunea lui Adam Czartoryski §i care aderaserà la Democrazia Polonà. Alàturi de ei se aflau reprezentanti unguri, rusi, cehi §i slavi de sud. Tinta acestui comitet care privea exclusiv Europa räsäriteanä era, cum serie Bälcescu: «o confederaZie democraticà a tuturor mijloacelor revoluZionare §i solidaritate in mifcàri» 2. in iulie acelasi an, Mazzini formeazä, deosebit de comitetul est european de mai sus, un nou comitet revo-luZionar general european, care se adresa si rominilor3. Participarea rominilor la comitetele internazionale revoluZionare din anii 1850—1857 nu este ìncà deplin studiatä §i mai rämine sä mai fie cercetatä in amänuntele ei.
    Este insä dar cä din punct de vedere ideologie, la ìnceputul acestei evoluZii a luptei revoluZionarilor romini, care trecurà de la concepZia revoluZiei locale la aceia a alianZei internazionale a popoarelor, stä legàtura cu emigraZii poloni, care erau la 1848 mai inaintaZi pe aceastà cale a revoluZiei generale. De aci, rominii au evoluat treptat, desfäcindu-se de influenza mi§cärii conser-vatoare polone, pinà la intrarea in comitetul internaZional al popoarelor. Socotim cà aceastà acZiune a avut in istoria noastrà, pentru pregätirea opiniei publice in Europa ?i pentru influenZarea guvernelor, o influenZä mai mare de cit aceia care i s-a acordat pinà acum in istoriografie.
   MEDIATIUNEA POLONÄ ÌNTRE ROMlNI SI UNGURI LA 1849. In timpul ràzboiului din Ungaria, in 1849, intre unguri si Austria, cu intervenZia la sfirsit a armatelor Zarului, se produce o acZiune politicä pentru apropierea §i colaborarea revoluZiei romine din Transilvania si din cele douà principate cu cea ungureascä, in vederea luptei comune impotriva puterilor reac-Ziunii, imperiul Habsburgilor §i cel Zarist. CondiZia acestei colaboràri era recunoa§terea de càtre guvernul unguresc a drepturilor nazionale ale rominilor.
    1	M. HANDELSMAN, op. cit., p. 120—121.
2	I. GHIGA, Amintiri din pribegie, p. 457—460; HANDELSMAN, op. cit., p. 121.
     3	AL. MARCU, Conspiratori fi conspiratii in epoca renasterii politice a Rominiei, Bucure^ti, 1930, p. 19 fi urra.
68