biserice§ti, prin stràduinta sa de a serie simplu si accesibil, pentru « bul-garii simpli ».
    Lupta cu vechea forma de limbà literarà, luptà pusà pe o bazà larga nationalà, a avut nevoie de un timp mai îndelungat si a durât o ìntreagà perioadâ istoricâ, aproape pìnà in deceniul al saptelea al secolului trecut, cînd aceasta forma a fost învinsà complet ìn diferite laturi ale limbii (structura morfologica, vocabular etc.). ìn aceasta luptà Paisie a adus un aport constructiv, prin folosirea de forme verbale ale modului naratiunii indirecte în povestirea istoricâ, care a devenit mai tìrziu normà In ace’st gen de lite-raturà, prin constructia mai simplà si popularà a frazei, precum §i prin voca-bularul sàu, care reflectà o realitate istoricâ vie.
    Indicìnd programul de dezvoltare nationalà si literar-lingvisticà pentru un ìntreg secol, reflectìnd dar procesul de formare a limbii nationale, mani-festîndu-se ca un distrugâtor confient al vechilor norme lingvistice, datorità unor serii de conditii cultural-istorice create ìn Bulgaria la mijlocul sec.
XVIII-lea,	Paisie a ràmas in practica sa concreta lingvisticà mai apropiat de vechea traditie a limbii literare, farà a reusi sa se ridice deasupra ei, sa devina un creator al limbii noi bulgare literare.
    Nu exista nici o îndoialâ câ «Pn6eH SyKBap» (1824) al lui Petàr Beron este scris ìntr-o limbà curatà, neo-bulgarà si reprezintà un moment exceptional de important in istoria limbii literare contemporane din primul pàtrar al secolului trecut. în ceea ce priveste, ìnsa, momentul iniziai, acesta poate fi câutat çi putin ìnaintea lui Beron, chiar la ìnceputul secolului al
XIX-lea,	si anume ìn opera lui Sofronie Vraceanski. Dupà cum s-a amintit, corelatia dintre elementul slav bisericesc si neo-bulgar se schimbà in folosul vorbirii populare, abia in biografia lui Sofronie, de aici ìnainte elementul neo-bulgar ocupâ mereu locul de frunte in limba literarà, ìnlocuind treptat normele vechi, dintr-un domeniu sau altul al limbii.
    Victoria vorbirii populare vii ìn limba operei Via^a si suferinpie pâcâ-tosului Sofronie trebuie sâ fie legatà neapàrat de ìnsusi caracterul operei. Dupà cum s-a mai aràtat, Paisie este un ìnvàtat publicist ; el serie Istoria sa ìntr-o epoeâ in care limba slavonà bisericeascà era §i limba folosità in stiinf,à. De aici decurge si dependenta ei de izvoare. Caracterul si genul operei autobio-grafice a lui Sofronie este cu totul altul. Neìngràdit de nici un fel de restrictii, Sofronie se simte complet liber in alegerea temei, a materialului, a compozitiei. Numai titlul ne aminteste de literatura veche, càci de fapt este vorba de o operà realistà, artistica, bazatà pe un material concret, istorie — întîmplâri, fapte si evenimente in care se contureazâ clar personalitatea autorului. în fata cititorului apare clar tabloul grozàviilor din timpul ràzmeritelor ìmpotriva turcilor, care au avut loc in secolul al XVIII-lea. Povestirea — vie, atractivà fireascà, in unele locuri plinâ de dramatism fârâ ìnsà a-i lipsi umorul — ne captiveazà puternic imaginatia. Toate acestea si-au pus amprenta si asupra stilului si limbii, preferìndu-se in mod evident vorbirea popularà vie.
    Din acest punct de vedere o comparatie ìntre opera sa autobiograficà cu o altà carte a sa, si anume « Nedelnik » (1806), prezintà un interes deo-sebit. Caracterul « Nedelnik »-ului, legat prin continut cu literatura veche, a avut un roi de oarecare frìnare in ceea ce priveste limba. « Nedelnik »-ul
     1 DONKA PETKANOVA-TOTEVA, HedesimtKzm uà CoifipoHuü BpanaucKu, ìn «H3Bec-thh Ha HHCTHTyia 3a 6ï>JirapcKa JiirrepaTypa, voi. 9, Sofia, 1960, p. 243.
119