si N. Iorga una din dovezile hotàritoare in problema autenticitàtii1- De aici stràdania lui Russo de a demonstra contrariul. Contraargumentele lui Russo çi ale partizanilor sai nu au, cum vom vedea, nici o valoare; dar eie au pus ìn lumina unele fapte importante, neobservate pìnà atunci, din care se pot scoate concluzii interesante ìn legatura cu structura initialà a scrierii §i cu etapele alcàtuirii ei.
    Romanski vàzuse ìn Rugàciunea lui Io Neagoe Voevod care a fàcut la ieçirea sufletului sàu càtre domnul nostru Is. Hs. si ertarea care s-au ertat de càtre coconii sài fi de càtre cocoane, §i de càtre boiarii sài cei mari fi cei mici, fi de càtre alte slugi ale sale de càtre toate. Cu cuvinte de umilintà 2, un epilog al ìnvàtfàturilor. Dar, arata Russo, dacâ acesta este epilogul, atunci de ce domnul cheamà pe « coconii sai », cînd stim sigur câ la « ieçirea sufletului » sàu Neagoe nu mai avea decît un singur «cocon»: pe Teodosie? Chiar din ìnvà\àturi §tim aceasta: in Epistola lui Io Neagoe Voevod càtre moa§tele mamei sale Neaga si ale fiilor sài Petru si loan si ale fiicei sale Anghelina. Cuvint de umilintà, Petru §i loan apar morti. Or, din fresca de la Argeç aflam cà Neagoe a avut trei fii §i trei fiice. înseamnâ cà falsificatorul nu avea cunostin^à de situala familiei lui Neagoe, nu cunostea acest amànunt. . . esential 3.
    Observatia — làsind la o parte concluzia — este perfect justâ §i nu se poate interpreta in nici un fel prezenta pluralului, atit in titlu cit si in cuprinsul « Rugàciunii », decìt prin existenta a cei putin doi din fii lui Neagoe atunci cìnd s-a scris aceasta bucata.
    Constatam însâ ca presupusul falsificator are cunostin^e foarte precise despre familia lui Neagoe: cînd redacteazà Epistola el stie ca, la data aceea, domnul ingropase trei copii: pe loan, Petru §i Anghelina. Este demn de re^inut din tonul cuvìntàrii faptul cà in vreme ce domnul apare nemingìiat §i cu rana proaspàtà in suflet atunci cînd vorbeçte de Petru, fatà de loan si Anghelina se aratâ resemnat, ceea ce ne duce la ideea cà acestia muriserà mai de mult.
    Datele istorice adeveresc aceastà presupunere, dìndu-ne posibilitatea sà aflàm si cìnd s-a scris epistola. Se pàstreazà un patrafir donat minàstirii Xenofont de la Athos, unde Neagoe Basarab este ìnfàtisat impreunà cu sotia lui Despina §i cu trei fii si trei fiice 4.
    ìn 1519, Despina doneazà minàstirii Cruçedol un felon pe care serie:
     Git ¡jieAOHK CKTKOpH l'ccnoKA* AecnHHl' AHH l’ocfioA*' CKOt(rc>) iw Ko(kca<> h mka<> Hjfk 0ic>Awcïf h rirrpS h OTaHa u P^aaHA<» k'k a1ït(o) 3. k. 3t
     1	ST. ROMANSKI, Mahnreden, p. 193. N. IORGA, Istoria literalurii romine, Introducere sintetica, p. 87 : « §i adaug: calugàrul ar fi trebuit sâ fie, pe linga toate, çi foarte bine informat in ce priveçte familia lui Neagoe, sà çtie care au fost fiii lui, morfi inainte de momentul cînd s-a alcàtuit cartea çi despre cari vorbeçte atît de duios. El ar fi trebuit sà §tie cine era mama lui, çi ea plìnsà in aceste frumoase rìnduri de jelanie ».
     2	In versiunea slavonà titlul nu s-a pàstrat. In versiunea greacà este « Rugàciune a prea luminatului fi cucernicului domn loan Neagoe voevod fi singur stàpìnitor al Marii Ungrovlahiei càtre domnul nostru Iisus Hristos la iefirea sufletului » (ed. V. Grecu, p. 223).
     3	I). RUSSO, Studii fi critice, p, 6
     4	Patrafirul a fost descris de N. P. Kondakov ìn ¡laMninnuKu xpucmuaHCKoeo uccKycmea na A$one, Petersburg 1902, fi reprodus prima datà de M. Beza, Urme romineçti in Ràsà-ritul ortodox, Bucurefti, 1935. Kondakov citise « Elena » in loc de Despina fi pe eroarea sa Marcel Romanescu a clàdit o intreagà teorie genealogica. (Vezi Nearn urite lui Neagoe Voda, Craiova 1940). O reproducere fotografica mai nouà, datà de G. Millet in Broderies religieuses de style byzantin, Paris, 1939—1947, p. 32; pl. LXXVI, permite sâ se citeascà limpede numele cunoscut al doamnei lui Neagoe. Aceiafi fotografie este reprodusà fi de MARIA ANA MUSICESCU în Portretul laie brodât in aria medievatâ romineascâ ,,Studi si cercetàri de istoria artei“, IX, 1962, p. 55.
24 — c. 11
369