domn, ci pe tiñe te pune dumnezeu ca sa fii unsul lui »x, aceasta nu implica dreptul de a-i ucide dupá bunul plac §i nu exelude obligaba de a se sfàtui cu ei in orice problemà importantà a domniei. Raporturile domnului cu boierii §i cu to{,i supu^ii sài sint reglementate, in concepfia autorului Invàfàturilor, de obligaba de a respecta poruncile religios-morale, intre care de cea mai mare importantà este dreptatea fa^à de to^i. Domnul este atotputernic fa^à de supu§i, dar este limitat in aceastà atotputernicie de cel care 1-a « ales » §i « uns ». Cine uità acest lucru este pedepsit de dumnezeu §i expus ràzbu-nàrilor legitime ale oamenilor. Ideea limitàrii religioase a autocratici domne§ti este o idee tot atit de caracteristicà Invàfàturilor, ca §i ideea monarhiei de drept divin. Ea este enunfatà, argumentatà §i exemplificatà in multe locuri, incepind din prima parte a ìnvàfàturilor §i pinà la capitolul final, ceea ce subliniazà odatà mai mult strinsa legàturà dintre partea religioasà teologica §i cea politicà a operei.
    Astfel, in partea intiia, un lung excurs in jurul omului ca fàpturà a lui dumnezeu are ca scop sà intàreascà acest sfat, pe care Neagoe i-1 dà lui Teodosie, gindindu-se parcà la sfir§itul lui Mihnea cel Ràu:
« Si sà nu oraori pre ninaenea fàr-de judecatà dreaptà fi fàr-de ispovedanie, ca sà nu fii fi tu junghiat fàr-de milà ca noatenii fi ca mieii. Cà singele omului nu iaste ca sìngele vitelor, sau ca al altor fieri, sau ca al pasàrilor, ci iaste intr-alt chip: sìnge ales fi curà(it cu sfintul singe al domnului nostru Isus Hristos care 1-au vàrsat pre cruce in cetatea lerusalimului, in zilele lui Pilat de la Pont. Ca nu cumva pentru pismà sà moarà (ie cu trupul iar lui dumnezeu cu sufletul. Cà fi noi infine carii sàntem, màcar domni, màcar boga^i, màcar sàraci, tot grefim lui dumnezeu fi sintem vinova^i fi vom sà stàm to(i dimpreunà la infricofata judecatà a lui Hristos » (Ms. 3488 : f. 4 r; Iorga, p. 5).
     Sau, in altà parte, aceea^i idee, intr-o altà formà : « Insà iatà cà te invàt sà nu fie adeseaori pàharul tàu plin de singe de om, cà acel singe care vrei tu sà-1 ver§i fàrà de milà, vei sà dai seama de dinsul inaintea lui dumnezeu » (ms. 109, f. 142 r; Iorga, p. 184).
     Cum, de cele mai multe ori, uciderile de acest fel priveau clasa boiereascà, recomandàrile autorului Invàfàturilor se leagà firesc de o conceptie generalà asupra raporturilor dintre domn si feudali, conceptie radicai deosebità de a domnilor anteriori, care uzaserà adesea de sabie in realizarea operei de centralizare a statului. (In Via\a lui Nifon se condamnà in termeni violenti actiunile de acest fel ale lui Mihnea cel Ràu).
    Aceastà conceptie este infà^isatà sintetic in capitolul intitulat « Cum §i in ce chip vor cinsti pe boieri si pe slugile lor care vor sluji cu dreptate ». (In versiunea greacà: «Alta Invàfàturà... càtre iubitul sàu fiu Teodosie §i càtre boierii lui care ii slujesc lui intru adevàr si càtre toti slujitorii lui mici §i mari ». Ed. V. Grecu, p. 122—127). Aici, sub forma unei alegorii, sint definite raporturile care trebuie sà existe intre domn §i boieri si slujitorii sài:
« Bu, fe(ii miei, am o gràdinà, fi aceastà gràdinà, cu darul fi cu ajutorul lui dumnezeu intre múltele mèle ostenin(e fi nevoinfe, o am fàcut fi o am crescut frumos fi bine. Gràdinà acèia fi créfterile céle frumoase dintr-insa sint boierii miei cei mari fi cinstifi, (versiunea greacà: lar gràdinà aceasta sint boierii mei fi slujbafii mei). §i i-am ingràdit cu gard, ca cu un zid de piatrà, fi gradina mea o am apàrat ca nu cumva sà ìndràzneascà cineva sà intre intr-ìnsa fi sà strice cineva din ostenelile mele. Deci acea ostenealà a mea fi gràdinà fi acele crefteri ce le apàrai crescurà frumoase fi infiorirà, fi eu tot subt umbra lor fi a
1 Ms. 109 ; Iorga, p. 239.
352