JOSIP HAMM, Staroslavenska grnmatika, Skolska knjiga, Zagreb, 1958, XIV + 203 p.
      In cadrul cereetàrilor în domeniul slavisticii, studiile de slavà veche suscita un interes din ce ìn ce mai mare. Printre lucrärile mai importante apàrute în ullimii ani se ìnscrie çi grama tira pe care o prezentäm. Menitä sä satisfacä necesitä^ile institutelor de invä^ämint superior, lucrarea reprezintä editia a Il-a revizuitä si adäogitä a gramaticii apärute in anul 1947.
     Meritul acestei gramatici constä atît în informala bogatä cît çi în modul în rare sìnt tra tate problemele. Expunerea se îndreaptà pe de o parte spre alte limbi indo-europene (latinä, greacä, lituanianä etc.) spre a explica anumite forme din slavä veche iar pe de altä parte, spre limbile slave moderne, pentru a releva dezvoltarea paralelä a acestora fi moftenirea anumitor forme vechi.
     In Introducere (p. 1 — 60) autorul expune urmätoarele probleme : primele ftiri despre slavi, desträmarea unitäj-ii slave, separarea ìn grupuri de limbi, ìnceputurile scrierii, problema celor douä alfabete fi a prioritari alfabetului glagolitic.
     In legäturä cu problema desträmärii unitàri slave, J. Hamm considera cä ìn istoria slavilor trebuie sä fi existât cel putin trei perioade cheie care le-au îndreptat via^a pe cäi noi fi anume: 1) despär{irea slavilor de triburile baltice fi formarea slavei comune; 2) a doua perioadä este caracterizatä prin modificäri in intonale, palatalizäri fi înlâturarea sila-belor închise în cadrul aceleiafi limbi comune fi 3) formarea unor dialecte din care se vor dezvolta ulterior limbile slave. Luìnd ìn considerale ansamblul de date ftiintifice, automi este de pärere cä, lingvistic, perioada slavà comunä se cuprinde aproximativ ìntre anii 1300 (sau 1500) ìnaintea e.n. fi see. al IV-lea (s.iu începutul see. al VI-lea) al e.n. fi dupà aceastä perioadä urmeazä procesul de destràmare a unitàri lingvistice slave fi formarea grupurilor de limbi slave.
     In problema ìnceputului strierii, J. Hamm considera cà in forma constituità scrierea se leagà de creftinare defi— afa cum afirmä fi Hrabr — trebuie sà fi existât ìncercàri de a reda cu alfabet grec sau latin anumite ìnsemnàri ìn limba slavä. In baza studiului grafiei \ al sistemului celor douä alfabete, al studiului multilateral al textelor vechi, automi conchide cä alfabetul glagolitic — opera unui om de geniu — este mai vechi decìt rei chirilic care a preluat unele litere din alfabetul glagolitic. Bazindu-se pe aspectul unitar, tnchegat in sistem, J. Hamm este de pärere cä alfabetul glagolitic poate fi considérât rezultatul natural al unei cäi lungi de dezvoltare care a dus la un alfabet alcàtuit la ìnceput din elemente eteromorfe la un alfabet armonios fi viu, perfect capabil sà se dezvolte independent.
     Sub titlul Limba si denumirea ei autorul prezintä succint baza dialectalà (structura) a limbii slave vechi oprindu-se la denumirile folosite in lucrärile de specialitate.
     Prin lzvoare J. Hamm denumefte monumentele scrise ale limbii slave vechi considered ca atare numai pe cele care se ìncadreazà in « canon » fi nu include textele de redacjie.
      Fonetica (p. 71—112). Träsäturile fonetice ale limbii slave vechi sìnt expuse comparativ cu cele ale limbii slave comune pe care le-a moftenit ìn cea mai mare parte si, partial, comparativ cu cele indo-europene. La vocalism acordà o deosebità atenfie voralelor nazale, ierurilor fi lichidelor silabice fi subliniazä fenomenele fonetice tìrzii care au determinai schimbàri importante în structura limbii slave vechi. La consonantism prezintä trei tabele menite sä scoatà în evidentä träsäturile caracteristice ale fieeärei etape.
     Sub titlul Evolufie, J. Hamm expune—atìt la vocalism cìt fi la consonantism—istoria foneticii, cu referiri speciale la legea silabelor deschise.
     In ultima parte a capitolului, sub denumirea Schimbàri, autorul trateazà a) asimi-larea fi disimilarea, b) palatalizärile, c) iodizarea, d) cäderea, epenteza fi contracta fi e) metateza. La palatalizarea velarelor ia in consjdera(ie fi palatalizarea progresivä pe care o denumefte a Ill-a despre care afirmä cà este mai nouà decìt prima fi mai veche decìt a Il-a.
     Morfologia (p. 113—184) Bazìndu-se pe dubla importanza a studiului limbii slave vechi, J. Hamm aratä cä, ìn domeniul morfologici se orienteazà mai mult spre dinamica vie a cuvintelor fi formelor, spre ceea ce este viu fi productiv, spre ceea ce ajutä la ìn{e-legerea limbilor slave de azi decìt spre forme indoeuropene.
     Autorul studiazä declinarea substantivelor pe teme: a) vocalice fi b) consonantice; paradigmele le prezintä pe genuri fi ìn cadrul genurilor pe teme cu completäri referitoare la interactiunea dintre diversele tipuri de declinare. J. Hamm face incursiuni in istoricul
       ' Menzionilo faptul cä In cadrul prezentärii alfabetului chirilic, autorul redâ çi inscrivila din Dobrogea.
34*
531